Ma gandeam astazi ca am apucat sa invat cateva lucruri de cand m-am casatorit.
Am invatat de exemplu ca nu e nevoie de un an de zile ca sa il cunosti pe cel de langa tine.
Sigur, e nevoie de toata viata.
Am invatat ca nu e chiar ca in filme, unde partenerul e acolo ca sa fie unghiul tau complementar. Triunghiul congruent cu tine. Perechea ideala. Iertati-mi paralelele geometrice, e de la oboseala.
Am invatat ca marea idee nu e sa astepti perfectiunea de la celalalt ci sa te zbati tu sa fii cat mai aproape de nevoile celuilalt.
Am invatat ca e frumoasa casnicia. Familia. Am invatat ca e si greu de dus, pentru ca in ziua de azi cultura ne baga pe gat tot felul de asteptari si de prostii, si la final intram in cea mai importanta etapa a vietii totalmente nepregatiti. (Stiu ca la fel se intampla si cu meseria de parinte, dar aia e alta poveste cu totul).
Eu si sotul meu am avut o perioada de consiliere inainte de casatorie, la biserica unde suntem membri. Nu pot spune ca ne-a folosit mult. Nu pot spune insa ca nu ne-a folosit deloc. E un teren neutru. Putea fi exploatat mai bine? Poate ca da.
Cert e ca nici experientele parintilor mei (credeti-ma aici e de povestit muuult), nici faptul ca sunt eu asa mai perspicace (:D) nu m-au pregatit pentru ce a urmat dupa ce am spus marele Da!.
Sa ma explic. M-am casatorit tanara. Dupa ideile din vremea de azi. Anul trecut aveam fabuloasa varsta de 26 de ani (proaspat impliniti de o luna) cand ne-am casatorit. Ne cunosteam de un an si jumatate. Parintii mei au zis: ce atata graba?
Eu am spus: la ce bun sa mai astept? Nu e ca si cum gasesti in fiecare zi si pe toate gardurile o asemenea iubire. Si la ce bun asteptatul? Oricum vom evolua. Oricum ne vom schimba. Oricum vom invata sa ne iubim din nou si din nou. Nu e ca si cum asteptatul ar face lucrurile mai bune, mai simple sau mai frumoase.
Si stiti care e culmea? Ca am avut dreptate. Am avut dreptate sa nu ma iau dupa altii.
A fost o calatorie fantastica pana aici. Si de-abia incep si eu sa deslusesc restul privelistii din fata mea.
Cred ca e concluzia potrivita pentru ceea ce simt si ceea ce incerc sa va transmit si voua.
Nu e nevoie sa cauti persoana perfecta, nu e nevoie nici sa fii persoana perfecta, insa cu ajutorul lui Dumnezeu poti avea o casnicie. O familie. Ceva real, tangibil. Frumos. Plin de liniste si de bucurie. De lupte, impliniri, victorii, zambete, lacrimi sterse si plin, acest ceva, de atata speranta si frumos cate nu pot fi spuse in cuvinte. Pe deplin.
Unora le place atentia, le place ca sunt ascultati si din asta isi fabrica tesatura satisfactiilor personale.
Adaugam peste asta si subtila culoare a impresiei ca ar detine adevarul, si gata: gasim un cruciat galagios si inarmat, caruia nu ii e teama sa isi foloseasca sabia din dotare., infofolit bine in armura sa iluzorie. Si nu striga nimeni catre el ca e gol si ca e frig afara!
O blogosfera evanghelica ar trebui sa fie aer curat, precum titlul unui portal pentru tineret (si nu numai).
M-am saturat de pruncii astia care au sosit ieri pe meleagurile scrisului, cu casul la gura inca, si care se cred mari razboinici. Si care in loc de duel de cuvinte si idei, dau iama ca in papusoi cu batele cioplite grosolan indreptate spre capetele preopinentilor. M-am saturat de faptul ca nu exista o minima cultura a dialogului civilizat.
M-am saturat de superficialitatea asta evidenta: nu te citesc, trag concluzii aiurea, dar asa-ti dau vreo doua pentru ca nu esti de acord cu mineee!
Si totusi, au scoli inalte absolvite, au functii oficiale, sau in curand au peri albi in cap. Sunt oameni care sunt priviti cu luare aminte, si care imprima anumite idei, anumite discursuri peintre cei care au nefericirea de a le da credit.
Indiciu:
Stiu ca nu vi se pare extrem de util sa stiti sa stati de vorba, dar va garantez eu ca si asta e o arta. Si ca poate aduce multe impliniri si satisfactii. Si poate evita razboaie si varsari de sange fratesc.
Culmea, tratate cu eleganta si tact, multe dintre subiectele cu iz de tabloid ar putea fi suportul unui noi impuls la dialog si ar putea ajuta la gasirea unor solutii utile. Insa nu e cazul…ceea ce se petrece e doar scandal.
Asa ca ma gandesc si eu, asa la final de an, pentru toti pruncii astia:
Nu ar fi mai bine sa le dam un dus rece, si sa ii inconjuram, cu toata dragostea intr-un con de tacere? Fara comentarii, linkuri, fara sa le mai citim blogurile? Macar pana la anul?
Poate le face bine.
Propun un embargou, si rezultatul lui sa fie tacerea.
Drumul de la prima celula sensibila la lumina (extrem de sofisticata de altfel), de la primul nerv optic acoperit cu pigment si pina la ochiul unui minuscul tintar e lung, intortocheat si insuficient explicat sau inteles. Ca sa se elimine acceptarea ipotezei ca a “guiding hand” ar fi dirijat acest proces, ni se spune, ca “natural selection is the simple result of variation, differential reproduction, and heredity — it is mindless and mechanistic. It has no goals; it’s not striving to produce “progress”.
Randurile de mai jos sunt scrise de Alex Pop, si publicate pe facebook in data de 14 August sub acelasi titlu, intr-o nota de facebook. Dupa cateva mesaje si comentarii, am obtinut acordul pentru publicarea acestor randuri, de la autor.
Acum, ca draga mea sotie m-a iertat pentru o noapte alba petrecuta in tovarasia unor oameni fara Dumnezeu, pot linistit sa impartasesc cu prietenii citeva din concluziile trase.
M-a intrebat un baiat extrem de inteligent ce inteleg eu prin teoria evoluției, deoarece i-am lasat impresia ca nu prea as intelege-o.
Era gata-gata sa-i dau un raspuns scurt, bascalios (tipic neo-“pocaiesc” ) – insa bine am facut ca m-am abtinut.
M-am hotarit sa dau mai intii o raita prin rafturile uriasei biblioteci virtuale gratuite, aflata la indemina tuturor, sa ma mai scolesc pret de citeva minute si sa-i dau apoi un raspuns destept, care sa-l lase cu gura cascata . Read more of this post
Definitia vietii mele ar fi cautarea. Cautarea empirica, lingvistica, senzoriala, filosofica, teologica. Am cautat sa aflu cine sunt cu adevarat, si am descoperit ca la finalul cautarilor, am devenit altcineva decat mi-as fi dorit sa fiu. Altcineva decat as putea sa fiu. Si o existenta in alta forma si natura decat cea menita a o trai era doar o existenta intrinsec deformata.
Alaturi de oameni nu am putut fi eu.
Alaturi de Dumnezeu insa pot fi asa cum El m-a dorit, pot fi asa cum El ma doreste. Pot fi eu.
Sunt studenta in cadrul Facultatii de Stiinte Politice, an terminal. Imi plac muzica, poeziile, caii, marea, cartile, pescarusii, Romania, imi plac stelele si oamenii cu inima deschisa.
Doresc sa incerc sa comunic cititorilor acestor randuri alcatuite de mine mai mult sau mai putin mestesugit ce inseamna sa traiesti cu Christos. O viata cu demonstratii necesare, intamplari uimitoare sau cotidiene, dar de multe ori neantelese de multi. Daca se strecoara si putina apologetica, veti intelege.
) – insa bine am facut ca m-am abtinut.
