În ziua când ziarul Adevărul a început să distribuie Biblia în ediția GBV (Gute Botschaft Verlag), am fost sunat de mai multe persoane care mi-au cerut lămuriri. Fiindcă nu o văzusem, m-am abținut să comentez. Am semnalat doar comunicatul Patriarhiei Române și reacția lui Radu Preda.
La scurtă vreme am fost sunat de RVE Suceava pentru a da o declarație. Evident, chestiunea nu poate fi tranșată ca la MacDonalds, într-un minut, mai ales că în chestiuni care privesc traducerea Bibliei sau relația dintre ortodoxie și protestantism sămânța de scandal nu trebuie căutată prea departe.
Am urmarit si participat, nu fara un anumit grad de...implicare, discutiile din aceasta perioada despre Biblia care a fost de vanzare impreuna cu ziarul Adevarul.
A trebuit, de asemenea sa imi recitesc de doua ori toate comentariile facute pe aceasta tema in spatiu public, ca sa vad daca nu cumva am dat pe undeva cu bata in balta. Am dat, dar nu ca opinie, ci ca informare: nu e vorba de VDC ci de GBV.
Mai multe aflati din textul, excelent ca de obicei, al lui Emanuel Contac.
Mi se pare cel mai comprehensiv si bine scris text evanghelic pe problema asta.
Se făcea că un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon, nu ştim din ce cauză, poate în interes de serviciu. Pe drum, stîncos, prăfuit şi întortocheat, dă peste nişte haiduci, terorişti sau în limbajul internaţional, tîlhari la drumul mare. Cum Robin Hood nu s-a inventat încă ca să aibă parte de o judecată dreaptă şi Toma Alimoş era încă adolescent, aceştia îi fac o fizioterapie intensă după ce bineînţeles îl dezabiază şi îl uşurează de bunurile din dotare: pass, permis, carduri, maşină, mobil şi tabletă.Ba i-au luat şi keşul şi i-au lăsat leşul… ca să nu-i mai poată identifica.
Striga sufletul in mine, striga Doamne dupa Tine
Spune-mi Doamne ce sa fac, spune-mi pe unde sa calc!
Spune-mi care-i voia Ta, caci vrajmasul iar ma vrea
Ma loveste neincetat, spune-mi Doamne ce sa fac?
Tu ai zis sa Te privesc, sufletul sa mi-l pazesc
De sageata celui Rau, insa Doamne, slab sunt eu…
Doamne sufletu-mi Te vrea, fii Tu calauza mea,
Cei pe care-i cred aproape, Doamne sunt asa departe!
Doamne eu cer indurare, suferinta-mi este mare
Slabiciunile-mi sunt multe, Doamne du-ma sus pe munte!
Si-mi alunga Tu tristetea, vreau sa-ti simt Isus blandetea
Biruinta-n incercare vreau sa-mi dai, O Doamne Mare!
Doamne du-ma Sus pe munte, slabiciunile-mi sunt multe
Fii tu calauza mea, Doamne sufletu-mi te vrea!
Post Scriptum:
E saptamana Patimilor, si am decis sa iau o pauza de la agitatia si aglomeratia din jur, ca sa ma concentrez putin pe semnificatia acestor zile pentru mine.
In drumul de azi spre casa, m-a coplesit amorteala si totodata oboseala, asa ca am apelat la rezerva mea favorita de energie: muzica. Mi-am infundat castile in urechi, am dat drumul la playlist si am colindat mai departe Bucurestiul, inspre casa,
Chiar in clipa in care drumul din jur a devenit mai gol, si cand am pasit pe sub o bolta de copaci inmuguriti a inceput melodia de mai sus, minunat cantata de Adi Gliga. A fost momentul revelatiei si al intelegerii mai adanci a faptului ca e momentul sa iau o pauza de la grijile lumii acesteia, pentru a ma concentra putin pe Vesnicia promisa.
Sunt atat de subtil scrise versurile, si chitara completeaza atat de bine atat versurile cat si vocea incat m-am prins in Rugaciunea aceasta din toata inima. Pentru ca nu exista nici un moment mai bun ca cel prezent, te invit cititorule sa te alaturi celor spuse in acest cantec frumos, si sa ne indreptam astfel catre o Sarbatoare cu adevarat plina de liniste, pace si Dragoste.
Am auzit deseori cuvintele: “Copilasii cand mor se duc in Cer si devin ingeri”.
Vreau sa spun ceva si nici nu stiu cum sa intru in atmosfera necesara pentru a o face.
Dumnezeu nu joaca zaruri cu soarta noastra. Nu face transmutatia sufletelor, pentru a usura constiintele noastre vinovate, sau pentru a ne linisti noua durerile unor asemenea pierderi. Chiar daca stie cat de greu este sa pierzi un copil. Tocmai pentru ca stie cat de greu este sa pierzi un copil. Singurul Fiu.
Legatura pe care o avem fiecare dintre noi cu Dumenzeu este acel singur lucru care defineste directia in care va merge mai departe sufletul unei persoane dupa ce se dezleaga de trup. Dar aceasta legatura trebuie formata in cunostinta de cauza, trebuie intarita si sprijinita prin marturisirea prin fapte si printr-o viata predata lui Dumnezeu.
Ce sanse are un copil care nu e constient de sine sa fi construit o asemenea relatie? Ce sanse are un copil omorat in pantecele mamei sale sa nu ajunga in Iad?
„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni…”Exod, cap. 34.
Copii care mor ajung in acel loc tainic unde asteapta Judecata. Judecata la care vor fi gasiti nevinovati. Nevinovati pentru ca si ei sunt cuprinsi in Jertfa lui Hristos.
Va spun eu ca e asa, pentru ca Domnul Dumnezeu este Bun. Este singurul Bun cu adevarat.
P.S. Acest cantec a fost compus de catre o femeie care a trebuit sa aleaga intre viata ei si a copilului ei nenascut. Aceasta alegere a dus la un avort, si din suferinta aceea s-au nascut aveste versuri si aceste note.
Ma gandeam astazi ca am apucat sa invat cateva lucruri de cand m-am casatorit.
Am invatat de exemplu ca nu e nevoie de un an de zile ca sa il cunosti pe cel de langa tine.
Sigur, e nevoie de toata viata.
Am invatat ca nu e chiar ca in filme, unde partenerul e acolo ca sa fie unghiul tau complementar. Triunghiul congruent cu tine. Perechea ideala. Iertati-mi paralelele geometrice, e de la oboseala.
Am invatat ca marea idee nu e sa astepti perfectiunea de la celalalt ci sa te zbati tu sa fii cat mai aproape de nevoile celuilalt.
Am invatat ca e frumoasa casnicia. Familia. Am invatat ca e si greu de dus, pentru ca in ziua de azi cultura ne baga pe gat tot felul de asteptari si de prostii, si la final intram in cea mai importanta etapa a vietii totalmente nepregatiti. (Stiu ca la fel se intampla si cu meseria de parinte, dar aia e alta poveste cu totul).
Eu si sotul meu am avut o perioada de consiliere inainte de casatorie, la biserica unde suntem membri. Nu pot spune ca ne-a folosit mult. Nu pot spune insa ca nu ne-a folosit deloc. E un teren neutru. Putea fi exploatat mai bine? Poate ca da.
Cert e ca nici experientele parintilor mei (credeti-ma aici e de povestit muuult), nici faptul ca sunt eu asa mai perspicace (:D) nu m-au pregatit pentru ce a urmat dupa ce am spus marele Da!.
Sa ma explic. M-am casatorit tanara. Dupa ideile din vremea de azi. Anul trecut aveam fabuloasa varsta de 26 de ani (proaspat impliniti de o luna) cand ne-am casatorit. Ne cunosteam de un an si jumatate. Parintii mei au zis: ce atata graba?
Eu am spus: la ce bun sa mai astept? Nu e ca si cum gasesti in fiecare zi si pe toate gardurile o asemenea iubire. Si la ce bun asteptatul? Oricum vom evolua. Oricum ne vom schimba. Oricum vom invata sa ne iubim din nou si din nou. Nu e ca si cum asteptatul ar face lucrurile mai bune, mai simple sau mai frumoase.
Si stiti care e culmea? Ca am avut dreptate. Am avut dreptate sa nu ma iau dupa altii.
A fost o calatorie fantastica pana aici. Si de-abia incep si eu sa deslusesc restul privelistii din fata mea.
Cred ca e concluzia cea mai buna pentru ceea ce simt si ceea ce incerc sa va transmit si voua.
Nu e nevoie sa cauti persoana perfecta, nu e nevoie nici sa fii persoana perfecta, insa cu ajutorul lui Dumnezeu poti avea o casnicie. O familie. Ceva real, tangibil. Frumos. Plin de liniste si de bucurie. De lupte, impliniri, victorii, zambete, lacrimi sterse si plin, acest ceva, de atata speranta si frumos cate nu pot fi spuse in cuvinte. Pe deplin.
Definitia vietii mele ar fi cautarea. Cautarea empirica, lingvistica, senzoriala, filosofica, teologica. Am cautat sa aflu cine sunt cu adevarat, si am descoperit ca la finalul cautarilor, am devenit altcineva decat mi-as fi dorit sa fiu. Altcineva decat as putea sa fiu. Si o existenta in alta forma si natura decat cea menita a o trai era doar o existenta intrinsec deformata.
Alaturi de oameni nu am putut fi eu.
Alaturi de Dumnezeu insa pot fi asa cum El m-a dorit, pot fi asa cum El ma doreste. Pot fi eu.
Sunt studenta in cadrul Facultatii de Stiinte Politice, an terminal. Imi plac muzica, poeziile, caii, marea, cartile, pescarusii, Romania, imi plac stelele si oamenii cu inima deschisa.
Doresc sa incerc sa comunic cititorilor acestor randuri alcatuite de mine mai mult sau mai putin mestesugit ce inseamna sa traiesti cu Christos. O viata cu demonstratii necesare, intamplari uimitoare sau cotidiene, dar de multe ori neantelese de multi. Daca se strecoara si putina apologetica, veti intelege.
