Eu nu sunt decat

Un abur si o parere. Tot ce incerc sa fac e efemer, daca nu e sub umbra si grija Domnului meu. Caci numai El mi-a dat libertatea de a fi asa cum sunt. Numai El mi-a taiat lanturile si mi-a redat zambetul.

Fara sa ceara nimic inapoi, fara sa merit. Mi-a zambit, m-a iubit, si m-a chemat sa ii apartin, si sa fiu libera in a-L alege perpetuu.

Am sa daruiesc un cantec acelora care simt nevoia sa isi aduca aminte cate ceva.  Sau care pur si simplu simt nevoia sa respire putin atmosfera de Cer deschis.

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea,
Un joc de cristale e trecerea mea.
//: Se scutură clipa din timpul deplin,
Surâde şi cade. şi altele vin /

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
Ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
//: Ţărâna rămâne şi uită de el,
Şi alt fir se’nalţă şi cade la fel /

Eu nu sunt mai mult ca umbră-n abis,
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
//: Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu! /

Inceputuri bune…

photo by: fishmonk

Eclesiastul 7:8  Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngîmfat.

Scrie Solomon, probabil la finalul unora dintre cautarile sale, probabil astaptand inca raspunsuri la unele problebe pe care si le-a pus. Si eu inteleg aici ca unele lucruri pot incepe bine, sau pot incepe rau. Se pot sfarsi bine, dar se pot sfarsi rau.

Intr-adevar, daca mai bun este sfarsitul unui lucru, in mod cert, si punctul de pornire poate fi unul bun. Cum putem noi sa facem ca inceputurile noastre sa fie bune? Ce trebuie sa urmarim, sa ascultam, sa cautam astfel incat primii nostri pasi pe un drum nou sa fie corecti. Sa ne fie mersul unul bun, sanatos.

Prima cerinta pentru un drum proaspat, este, as zice eu, bucuria. Cum? Sa iubesti caile tale cele noi, cu entuziasmul unui copil care paseste prima data.  Sa alergi cu bucurie catre tinta pe care ti-ai propus-o, si sa te bucuri copilareste de ceea ce faci: mergi. Sa simti cu pasiune lucrurile bune pe care le traiesti.

Ai pornit, si asta este frumos. Te indrepti catre ceva, si asta e bine. E o bucurie in sine sa ai o directie clara.  Soarele, fluturii de pe marginea drumului. In cazul unui copil, bratele mamei spre care se indreapta. Totul e numai voie buna.

Ce altceva mai este necesar pentru un inceput bun? Consecventa. Daca te impiedici si cazi, sa nu iti fie rusine sa te ridici si sa mergi mai departe. Orice drum nou e putin nesigur la inceput. primii pasi pot fi mai clatinati, dar asta nu trebuie sa te impiedice sa mergi mai departe pe calea ta. Orice copilas invata asta din primele sale zile de mers. Te-ai julit putin?  Nu plange, ridica-te, si indrazneste inca o data.

Uita repede durerea, invata iute unde sa nu calci. Urmeaza cu nadejde poteca curata, ocoleste pietrele. Incet, incet, vei deveni maestru: Vezi? Mergi!

Ce altceva mai face un inceput bun?

Nu uita niciodata sa nu pierzi din vedere scopul calatoriei tale. Acest scop, care in definitiv e mai bun decat punctul tau de plecare trebuie sa ii tii mereu in inima ta. Ca sa nu iti pierzi entuziasmul.

Recompensa unei calatorii poate fi uneori si calatoria in sine. Dar doar de dragul drumului nu e suficient intotdeauna.

Rugaciuni si marimile lor

Ma simt mica pentru astfel de rugaciuni mari, precum cele despre razboaie.

In clipa asta…oameni mor pentru credinta lor, si in fata mortii, nu mai suntem noi aceia care judeca.

In Israel, in Palestina. In India. In China. In tari numarate, in locuri nenumarate. Decat de Bunul Dumnezeu.

Ma simt mica, pentru ca rugaciunea mea e doar o voce stinsa, care se aude de departe.

Exista oare…rugaciuni mari si mici?

Cred ca da. Dar marimea nu difera de la om la om, ci de la moment la moment. Exista acele rugaciuni care au o maretie de necontestat. Cum ar fi aceea a vamesului: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

Exista rugaciuni care au o putere de a cere minunilor sa se intample:  „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”

Si mai exista rugaciuni care depasesc finitul. Rugaciunile care depasesc barierele de timp, de putere omeneasca de a intelege. Exista rugaciuni facute prin credinta aceea descrisa in Evrei: o incredere neclintita. Neclintita.

Acea credinta, acele rugaciuni, sunt cele care transforma. De la neputintele noastre, la bolile altora. Care potolesc. De la durerile unei familii, la strigatele de jale ale unui popor.

Credinta data sfintilor, credinta data copiilor lui Dumnezeu este cea care transforma. Dar nimic nu se poate fara rugaciune. O, da-mi Doamne puterea rugaciunii, acea putere care nu se lasa doborata.

Da-o Doamne tuturor celor incercati, suferinzi, care tremura si la care numai Tu poti ajunge!

Da Doamne o speranta acelora care nu se pot odihni decat in prezenta Ta, caci trupul le e sfasiat de baionete si gloante. De batjocura si de rautatea semenilor.

Da Tu mangaiere si pacea Ta ce intrece priceperea noastra acelora care sunt strapunsi pentru a fi crezut in Tine. Acelora fara vina, Doamne, da-le mangaiere si acopera-i Tu cu dragoste.

Tu esti deajuns. Tu esti cel ce insoteste Doamne, si strigatele crestinilor si pe cele ale celor necrestini, cu aceleasi lacrimi de durere si cu aceeasi tristete. Dar si cu aceeasi dragoste plina de bunatate.

O Doamne, rugaciunea mea e mica. Dar Tu, Doamne, esti Mare. Si maretia Ta, va schimba micimea rugaciunii mele, dupa forma Planului Tau cel minunat. Si stiu, ca Tu vei atinge inimi, si vei schimba oameni.

Caci esti Bun. Numai Tu esti Bun. Slava Tie in veci,

Amin!

Exista o Lumina

…si Numele Lui e Christos.

Asta este cantecul pe care l-am ascultat in deschiderea concertului Delirious? de sambata seara, 20 decembrie 2008.

A fost un moment plin de intensitate, au inceput prin liniste si tacere, ca seara sa creasca in intensitate si sonoritate.

Dupa ce am ascultat si simtit ceea ce Delirious au avut de transmis, pot spune ca a fost un concert crestin. De ce crestin? Nu pentru ca pe scena a fost prezent un pastor. Nu pentru ca doua biserici importante din Bucuresti au fost organizatorii. Ci pentru ca in primul rand, L-am simtit pe Dumnezeu acolo.

Au fost momente clare de inchinare, in care intrega sala s-a rugat, s-a rugat  prin versuri, si si-a indreptat gandurile in Sus. Au fost momente clare de dezlantuire a tineretii…in care o sala intreaga (mai putin spectatorii propriu-zisi, care au stat jos cuminti ) reactiona ca un ocean: cu flux si reflux. Dar pana si aceste momente au fost pline de cuviinta, pline de grija pentru ceilalti. Nu am vazut nicaieri nici o tinuta indecenta, nu am vazut nicaieri machiaje stridente, nu am vazut atitudini lipsite de respect. Putina aglomeratie, dar asta e de inteles.

Insa peste toate, a fost un prilej de a asculta mesajul unei trupe care a avut in spate 17 ani de experiente cu Dumnezeu. Un prilej de a ne inchina impreuna, noi cei aproximativ 3000 de oameni credinciosi. Si asta nu e putin. Prilejul de a demonstra si noi lumii ca existam si ca suntem uniti ne apare destul de rar. Si e bine ca o putem face, e sanatos.

Sintagma “concert crestin”. Ce inseamna ea? Pai…inseamna un concert unde pe langa muzica, ritm, lumini, si multimi de oameni, ai ocazia sa pleci de acolo putin mai inseninat. Putin mai optimist, si desigur, purtator al unui mesj important: Dumnezeu e in control. A fost in Sala Polivalenta, ne-a atins inimile, mai mult sau mai putin vizibil (nu a fost asa de lacrimogen ca, sa spunem, o predica despre intoarcerea fiului ratacitor), dar pentru unii concertul ala a fost raspunsul la rugaciuni, si post. Da?

Ma lupt cu prejudecatile in ultima vreme. Ce e curat, si ce nu e? Ce e bun si ce nu e?

In definitiv, roadele sunt cele care dezvaluie natura unei lucrari. Iar cei de la Delirious? au avut nenumarate roade bune. Hai sa incercam sa iesim putin din gaoace, si sa observam ca nu tot ce ni se pare noua sfant e de fapt universal valabil. Si reciproca e valabila: nu tot ce ni se pare necurat e de fapt pacatos. Sa aruncam putin din Lumina aceea din cantec peste situatia reala, din teren. Aveti curaj?

Rugaciune

Doamne, vin la Tine in seara asta, langa tronul Tau de Sus…sa Iti cer putintica indurare.

Multi cred, Doamne, ca Tu esti prea ocupat ca sa asculti maruntele noastre nevoi, si ca sa privesti spre multele probleme din jurul nostru.

Dar eu stiu, Doamne, ca Tu asculti orice sunet, de la cantecul stelelor, pana la bataile aripilor de flutur. Si mai stiu Doamne ca Tu auzi si gemetele nerostite ale sufletelor.

Daca citeste cineva randurile acestea, si are nevoie sa fie auzit de Tine, eu te rog sa-l asculti, sau sa o asculti Doamne. Sa iei aminte la nevoia ce-i aduce spre Tine, si sa alini suferintele, Tata.

Si Te mai rog, Doamne, daca cel dinaintea Ta, Ti-a gresit cu ceva, priveste-L Doamne, cu aceeasi mila si dragoste cu care m-ai privit si pe mine cand Ti-am gresit.

Si Doamne, daca are cineva nevoie sa Te cunoasca, Te mai rog…nu Te ascunde. Lasa-te gasit.

Amin.