Am iesit din biserica, si m-a mangaiat pe fata parfumul inconfundabil si timid al copacilor infloriti. Duminica seara, si alei poleite cu lumina de felinare…un copac zambeste de dupa un gard…te-as mangaia copacelule, dar nu esti al meu.
Ma opresc la marginea unui drum si imbratisez o creanga de corcodus, inflorita numai pentru mine in clipa aceea. Ma afund in mireasma ei si ma uit clipind la cerul intrezarit printre flori. Copacul imi daruieste cateva petale si ninge peste mine cu flori si parfum timid…
Azi a a doua noapte cu ploaie, si a cata luna in care nu ma uit pe fereastra cand e luna plina…de teama sa nu o vad si sa plang de frumusetea ei…imi ploua copacii…petalele curg spre pamant…dar copacii inca zambesc de sub parfum…
A fost primavara…si sigur pe undeva inca mai este. Dar…am ramas tot de una singura, si nu m-am dus sa vad corcodusii… Nu am avut cu cine sa ii impart.
Sunt copacii mei preferati. Fiecare nebun de felul meu avea copacul lui preferat cu flori…unii adora zarzarii (Teodoreanu), altii au pasiuni nestinse pentru tei (Eminescu)…eu am ales sa iubesc corcodusii pentru ca nu sunt nici Eminescu nici Teodoreanu…
Si asa alerg printre vise unde imi ninge cu parfum de flori de corcodus.
As fi mers sa ma asez sub un copac, si sa ascult vantul…dar cu cine, cu cine, pentru ca nimeni nu intelege ca eu iubesc copacii…copacii…copacii infloriti. Mai ales cei pe care nu ii iubeste nimeni…numai eu si copii care le rup crengile cu corcoduse verzi…numai eu si pasarile care adorm zgribulite printre frunze ce seamana cu ochi verzi de fata mirata…
Si eu si Dumnezeu iubim corcodusii. El pentru ca ii imbraca in fiecare an cu rochie de mireasa, eu pentru ca imi aduc aminte de carti citite pe furis la lumina felinarelor, carti cu pagini parfumate de Timp si cu povesti despre fetite cu cozi impletite. Iubesc corcodusii pentru ca sunt cuminti, proaspeti, si pentru ca dupa ghiocei, toporasi si forsitzia sunt primii copaci inflorit. Primii copaci adevarati care infloresc. Dupa ce apare soarele, apar florile…apar si imi zambesc.
Nu v-am vizitat anul acesta… nu am venit sa va vad in rochie de mireasa, dar…poate la anul…poate…la anul…
Sunt aici, langa mana Ta
Imi vei trimite un inger
Sa-mi aduca primele raze
Ale diminetii?
Sunt aici, sub lumina unui luceafar de zi
Infrigurate cautari dupa flori
M-au ratacit printre petale
Si vantul
Imi spulbera parul si soarele
Mangaie corcodusii…
imi place poza florilor de corcodusi. tu ai facut/o? imi place si scrierea ta. e poetica
insa pe langa parfumul florilor simt un iz de tristete. ma insel?
in trecere. calatorru
calatorrule, da eu am facut fotografia. in general, toate fotografiile de pe blog sunt facute de mine, acolo unde nu imi apartin, fac lucrul asta remarcat.
da, tristete. imi vindecam singuratatea, si eram trista ca nu am avut cu cine sa impart frumusetea primaverii.
acum ca a trecut o bucata buna de primavara, se mai duce ea si melancolia…usurel.
Muntumesc foarte mult pentru ce ai scris… incredibil de frumos. Acum visez să cunosc parfumul de flori de corcodus