Patrunsa de frig intr-atat incat nu mai stiu nici cat arata ceasul…Astept ca focul din bucatarie, si aerul cald ce vine de acolo sa dezmorteasca putin pustiul si ascult.
E liniste aici la mine, si ma intrebam…de cand nu am mai scris? De multicel.
Treptele ma asteapta inca sa le urc. Ar trebui sa fac un mic rezumat.
De cand nu am mai scris:
- Am experimentat minunata atingere a lui Dumnezeu in mii si mii de feluri. Am fost tinuta sus de Aripa Lui.
- Mi-am pierdut legatura cu omul meu dinlauntru…era pierdut in neguri de uitare si durere…Dumnezeu mi-a redat bucuria.
- M-au parasit oameni de care aveam nevoie, Dumnezeu mi-a intins mana Lui calda si plina de Bunatate.
- Nu am avut de nici unele, aparent. Dumnezeu mi-a aratat ca nimic nu imi lipseste.
- Mi-a fost teribil de frica, Dumnezeu m- a invatat ca in iubire, frica e doar o iluzie ce dispare in zorii diminetilor Sale.
- Am vrut sa fug, El m -a gasit.
- Am fost singura, El m-a atins: mi-a dat prieteni, dragoste, ajutor, si netarmurita blandete si sprijin.
- Am ramas fara glas, si fara rugaciune – Dumnezeu mi-a dat putere sa cant si sa-L laud.
Nu stiu in care dintre situatiile acestea te afli, cititorule, dar stiu sigur ca Dumnezeu deja priveste nevoia ta si ti-o implineste.
Sunt Alexandra, si va astept. Am revenit.
P.S. Am scris textul acesta ascultand melodia postata de Ionatan, aici.
