Am invatat de exemplu ca nu e nevoie de un an de zile ca sa il cunosti pe cel de langa tine.

Sigur, e nevoie de toata viata.

Am invatat ca nu e chiar ca in filme, unde partenerul e acolo ca sa fie unghiul tau complementar. Triunghiul congruent cu tine. Perechea ideala. Iertati-mi paralelele geometrice, e de la oboseala.

Am invatat ca marea idee nu e sa astepti perfectiunea de la celalalt ci sa te zbati tu sa fii cat mai aproape de nevoile celuilalt.

Am invatat ca e frumoasa casnicia. Familia. Am invatat ca e si greu de dus, pentru ca in ziua de azi cultura ne baga pe gat tot felul de asteptari si de prostii, si la final intram in cea mai importanta etapa a vietii totalmente nepregatiti. (Stiu ca la fel se intampla si cu meseria de parinte, dar aia e alta poveste cu totul).

Eu si sotul meu am avut o perioada de consiliere inainte de casatorie, la biserica unde suntem membri. Nu pot spune ca ne-a folosit mult. Nu pot spune insa ca nu ne-a folosit deloc. E un teren neutru. Putea fi exploatat mai bine? Poate ca da.

Cert e ca nici experientele parintilor mei (credeti-ma aici e de povestit muuult), nici faptul ca sunt eu asa mai perspicace (:D) nu m-au pregatit pentru ce a urmat dupa ce am spus marele Da!.

Sa ma explic. M-am casatorit tanara. Dupa ideile din vremea de azi. Anul trecut aveam fabuloasa varsta de 26 de ani (proaspat impliniti de o luna) cand ne-am casatorit. Ne cunosteam de un an si jumatate. Parintii mei au zis: ce atata graba?

Eu am spus: la ce bun sa mai astept? Nu e ca si cum gasesti in fiecare zi si pe toate gardurile o asemenea iubire. Si la ce bun asteptatul?  Oricum vom evolua. Oricum ne vom schimba. Oricum vom invata sa ne iubim din nou si din nou. Nu e ca si cum asteptatul ar face lucrurile mai bune, mai simple sau mai frumoase.

Si stiti care e culmea? Ca am avut dreptate. Am avut dreptate sa nu ma iau dupa altii.

A fost o calatorie fantastica pana aici. Si de-abia incep si eu sa deslusesc restul privelistii din fata mea.

Am citit astazi un articol despre cum niciodata nu te casatoresti, de fapt, cu persoana potrivita.

Cred ca e concluzia potrivita pentru ceea ce simt si ceea ce incerc sa va transmit si voua.

Nu e nevoie sa cauti persoana perfecta, nu e nevoie nici sa fii persoana perfecta, insa cu ajutorul lui Dumnezeu poti avea o casnicie. O familie. Ceva real, tangibil. Frumos. Plin de liniste si de bucurie. De lupte, impliniri, victorii, zambete, lacrimi sterse si plin, acest ceva, de atata speranta si frumos cate nu pot fi spuse in cuvinte. Pe deplin.

Adaugam peste asta si subtila culoare a impresiei ca  ar detine adevarul, si gata: gasim un cruciat galagios si inarmat, caruia nu ii e teama sa isi foloseasca sabia din dotare., infofolit bine in armura sa iluzorie. Si nu striga nimeni catre el ca e gol si ca e frig afara!

O blogosfera evanghelica ar trebui sa fie aer curat, precum titlul unui portal pentru tineret (si nu numai).

M-am saturat de pruncii astia care au sosit ieri pe meleagurile scrisului, cu casul la gura inca, si care se cred mari razboinici. Si care in loc de duel de cuvinte si idei, dau iama ca in papusoi cu batele cioplite grosolan indreptate spre capetele preopinentilor. M-am saturat de faptul ca nu exista o minima cultura a dialogului civilizat.

M-am saturat de superficialitatea asta evidenta: nu te citesc, trag concluzii aiurea, dar asa-ti dau vreo doua pentru  ca nu esti de acord cu mineee!

Si totusi, au scoli inalte absolvite, au functii oficiale, sau in curand au peri albi in cap. Sunt oameni care sunt priviti cu luare aminte, si care imprima anumite idei, anumite discursuri peintre cei care au nefericirea de a le da credit.

Indiciu:

Stiu ca nu vi se pare extrem de util sa stiti sa stati de vorba, dar va garantez eu ca si asta e o arta. Si ca poate aduce multe impliniri si satisfactii. Si poate evita razboaie si varsari de sange fratesc.

Culmea, tratate cu eleganta si  tact, multe dintre subiectele cu iz de tabloid ar putea fi suportul unui noi impuls la dialog si ar putea ajuta la gasirea unor solutii utile. Insa nu e cazul…ceea ce se petrece e doar scandal.

Asa ca ma gandesc si eu, asa la final de an, pentru toti pruncii astia:

Nu ar fi mai bine sa le dam un dus rece, si sa ii inconjuram, cu toata dragostea intr-un con de tacere? Fara comentarii, linkuri, fara sa le mai citim blogurile? Macar pana la anul?

Poate le face bine.

Propun un embargou, si rezultatul lui sa fie tacerea.

by iggypcat

Iti bat unii clopotele, Doamne,

Incercand sa scape de duhurile rele.

Si duhurilor nu le mai pasa demult.

Trag de ele in dimineti de toamna alburii

Si orasul ascunde ecourile, prin sirene si urlete.

Unii aud, si tresare in sufletul lor ceva de demult.

Le aduce aminte de Tine cantecul clopotarului.

Cantecul clopotarului blazat sau plin de credinta?

Le aduce aminte de Tine, cat sa respire o clipa liberi,

Inainte sa amuteasca din nou, scufundati in cotidianul vascos.

Prima parte, aici.

Drumul de la prima celula sensibila la lumina (extrem de sofisticata de altfel), de la primul nerv optic acoperit cu pigment si pina la ochiul unui minuscul tintar e lung, intortocheat si insuficient explicat sau inteles. Ca sa se elimine acceptarea ipotezei ca a “guiding hand” ar fi  dirijat acest proces, ni se spune, ca “natural selection is the simple result of variation, differential reproduction, and heredity — it is mindless and mechanistic. It has no goals; it’s not striving to produce “progress”.

Deci, mai nou, organismele vii n-au urmarit sa se perfectioneze, sa progreseze – selectia naturala fiind doar un rezultat al intimplarii, fara un scop in sine, asa ca aparitia ochiului perfect dezvoltat, de exemplu, nu e rezultatul unei incercari, nevoi sau “dorinte” de perfectionare:

“Need, try and want are not very accurate words when it comes to explaining evolution. The population or individual does not want or try to evolve, and natural selection cannot try to supply what an organism needs. Natural selection …JUST SELECTS (sublinierea mea) among whatever variations exist in the population. The result is evolution”.

Voila! Quod erat demonstrandum, nu-i asa?

Urmeaza o afirmatie si mai categorica, ce nu lasa loc vreunor dubii:

“All available evidence supports the central conclusions of evolutionary theory, that life on Earth has evolved and that species share common ancestors. Biologists are not arguing about these conclusions.”

(Toate dovezile disponibile sustin concluzia teoriei evolutioniste, ca viata pe Pamint a evoluat si ca speciile au urmasi comuni. Nu e nici o disputa intre biologi referitor la aceste concluzii).

Dupa o asa de ferma declaratie, cum sa reactionam la fraza imediat urmatoare?

But they are trying to figure out… how evolution happens, and that’s not an easy job !!! (dar ei, biologii, incearca sa-si imagineze, sa explice cum  are loc evolutia, si asta nu e un lucru usor!)

Ca nu e lucru usor, pina si un neofit ca mine a putut sa vada. Prea multe sovaieli, prea multe speculatii, prea multi “ifs” se ascund in argumentatiile darwiniste, oricit de academic ar fi ele ambalate.

Pe masura ce-mi “prindeam urechile” si-mi faceam “capul calendar” cu tot felul de termeni sofisticati si explicatii savante, creionul cu care-mi luam notitele mazgalea tot mai des niste cuvinte si expresii “cheie”, a caror frecventa nu prea fac cinste unui material stiintific:  “…maybe – if – possibly – very likely – it’s difficult to answer – it is thought – may have happened – give or take 50 millions – etc.”  (poate, daca, posibil, foarte posibil, greu de raspuns, se crede ca, a avut loc probabil, plus sau minus 50 milioane de ani, etc.).

Inca nu stiu cum explica un evolutionist notiuni si mai complicate, precum intelect/ratiune/logica sau credinta/constiinta/ moralitate, etc. – dar vreau cit de curind sa explorez nitel si aceste teritorii mai dificil de navigat, cred eu, pentru un adept al unei teorii materialiste despre lume si viata.

Deoarece sunt crestin, deocamdata nu pot sa accept ca adevarata o teorie, oricit de stiintifica ar parea ea, care imi spune ca nu am fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu sau ca am dobindit doar treptat, prin evolutie, acel inalt statut de “putin mai prejos decit ingerii”.

Acceptind evoluţionismul teist (sau creationismul progresiv), ne lovim de tot felul de intrebari: Daca Fiul lui Dumnezeu a murit pentru intreaga omenire, unde-i plasam pe acei “neandertalieni pre-istorici”? Daca acestia au existat intr-adevar – erau si ei oameni dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sau nu? Aveau suflet, constiinta?  A fost Adam facut din tarina sau a evoluat dintr-un Cro-Magnon? A fost femeia facuta “dupa” si “din” barbat?… Sint Genesa si Noul Testament  doar niste “science fiction bestsellers” sau Cuvintul lui Dumnezeu?

In incheiere, inca doua citate care ne demonstreaza, daca mai era nevoie, ca si ateii sint doar niste trestii ginditoare, care se “clatina in credinta”  precum toti muritorii. Eu ma bucur de orice ateu care isi da seama ca adevarata stiinta si credinta in Dumnezeul Cel Adevarat se intilnesc. Pacat ca unii-si dau seama mult, mult prea tirziu de aceasta!

“As we survey all the evidence, the thought insistently arises that some supernatural agency—or, rather, Agency—must be involved. Is it possible that suddenly, without intending to, we have stumbled upon scientific proof of the existence of a Supreme Being? Was it God who stepped in and so providentially crafted the cosmos for our benefit?

(Uitindu-ne la toata evidenta disponibila, sintem tot mai insistent loviti de gindul ca o agentie (oficiu, autoritate, putere) supranaturala – sau mai bine spus, Agentie – e cu siguranta implicata. E oare posibil, ca dintr-odata, fara sa urmarim acest lucru, sa fi dat peste o evidenta stiintifica a existentei unei Fiinte Supreme? Sa fie oare Dumnezeu Acela care a intervenit si care in mod atit de providential a planuit intregul univers pentru beneficial nostru?).

George Greenstein (American astronomer)

The Symbiotic, Universe: Life and Mind in the Cosmos.

(New York: William Morrow, (1988), pp. 26-27

“All of us who study the origin of life find that the more we look into it, the more we feel that it is too complex to have evolved anywhere. But we believe as an article of faith that life evolved from dead matter on this planet. It is just that its complexity is so great, that it is hard for us to imagine that it did”.

(Toti cei care studiem originea vietii descoperim ca, pe masura ce aprofundam acest subiect, ne dam tot mai mult seama ca viata e mult prea complexa ca sa fi evoluat undeva. Dar noi consideram indiscutabila ideea ca viata a evoluat pe planeta noastra din materie moarta. Complexitatea acestui fapt e insa atit de vasta incit e greu sa ne imaginam ca asa ceva a putut sa se intimple).

Nobel Prize winning chemist Dr. Harold C. Urey

WebRepOverall rating

Acum, ca draga mea sotie m-a iertat pentru o noapte alba petrecuta in tovarasia unor oameni fara Dumnezeu, pot linistit sa impartasesc cu prietenii citeva din concluziile trase.

M-a intrebat un baiat extrem de inteligent ce inteleg eu  prin teoria evoluției, deoarece i-am lasat impresia ca nu prea as intelege-o.

Era gata-gata sa-i dau un raspuns scurt, bascalios  (tipic neo-“pocaiesc” ) – insa bine am facut ca m-am abtinut.

M-am hotarit sa dau mai intii o raita prin rafturile uriasei biblioteci virtuale gratuite, aflata la indemina tuturor, sa ma mai scolesc pret de citeva minute si sa-i dau  apoi un raspuns destept, care sa-l lase cu gura cascata .

Mr. Gugaila, vesnic la datorie, iti gaseste de-ndata tot ce-ti doreste sufletelul, mai ales daca stii si un pic de englezeasca, incepind cu… “Evolution for Dummies” (adica pe intelesul prostovanilor) si pina la prelegeri cu Dawkins, Hitchens si alti zei atei. Asta, fiindca m-am decis sa aflu raspunsul nu de la vreun savant crestin, nici de la Institute for Creation Research si nici macar de la tanti Wiki – ci de la darwinisti get beget.

Dupa multa click-uiala prin mai multe ograzi ateiste, am poposit in vecini, la Univ. of Berkeley (sau “bezerkeley” – ca sa folosesc alintul dat de conservatori acestui focar “progresit”; ca “liberal” e un termen mult prea ab-uzat, lately…).

Am petrecut astfel toata noaptea cu evolutionistii de la Berkeley, unde-am avut mai mult “fun” decit a avut Darwin in Galapagos .

Am descoperit lucruri extrem de interesante, fascinante chiar; ignoranta mi-a scazut c-un inch, doi (deh, cam cit poa’ sa-nvete omul intr-o singura noapte).

Cel mai interesant lucru a fost sa aflu ca tot mai multi savanti convinsi de veridicitatea teoriei evolutiei, ajung sa creada ca exista totusi o forta supranaturala, ceva, sau Cineva, care ghideaza totul (o sa dau ceva citate la urma).

Pe scurt, foarte pe scurt de fapt, am invatat urmatoarele (cu scuzele de rigoare pentru eventualele greseli de traducere a unor termeni prea tehnici pentru ageamii ca mine):

Cica evolutia e definita asa:

“Descent with modification, from a common ancestor” – adica “descendenta cu modificare, dintr-un stramos comun” – descendenta in sensul de “transmitere, mostenire”. Despre aparitia stramosului comun, prima celula vie, se ocupa abiogeneza, o alta “terra incognita” pentru muritorul de rind.

Aceste modificari evolutionare au loc cu ajutorul a patru mecanisme:

1. Mutatia genetica – modificari in structura DNA (”Deoxyribose Nucleic Acid”) adica schimbari care au loc cind o celula se multiplica si isi face o copie imperfecta a DNA-ului ei, sau schimbari datorate deteriorarii din cauza radiatiei sau expunerii la diferite chimicale, si alte cauze.
2. Migratia genetica – transfer de gene de la o populatie la alta – de ex. polen care e dus de vint intr-o destinatie noua, oameni care ajung intr-o tara diferita, etc.
3. Deriva genetica (drift) – dramatica alterare in genele  unei populatii reduse la numar, alterare datorata schimbarii frecvenţei alelelor de la o generaţie la alta (alelele  fiind o pereche de forme diferite ale unei gene care se afla in acelasi punct al unui cromozom specific, fiecare controlind anumite trasaturi: de ex. omul are alele care controleaza culoarea ochilor, etc.). Un dezastru natural, un cataclism, decimarea (de. ex prin vinat) poate reduce  dramatic diversitatea genetica a unei anumite specii;izolarea fortata a unui grup (indieni), sau voluntara (Amish) poate duce la pierderea unor trasaturi sau inmultirea unor defecte prin inbreeding.
4.  Selectia naturala –  adica păstrarea indivizilor cu însuşiri avantajoase din punct de vedere biologic (survival of the fittest) si eliminarea indivizilor cu însuşiri necorespunzătoare; un proces prin care organismele capabile sa se adapteze mai bine mediului inconjurator au sanse mai mari de supravietuire, perpetuare si imbunatatire a speciei.

Nu e locul aici si nici n-as avea timp sa continui in detaliu cu restul teoriei, micro si macroevolutie, s.a.m.d.

Vreau doar sa impartasesc cu cei interesati, concluzia mea ca:

Un crestin nu are de ce sa se teama daca se aventureaza putin prin labirinturile teoriei evolutiei. Va putea chiar sa inteleaga mai bine contorsiunile si frustrarile multor atei, care, dupa ce au bijbiit ani de zile dupa adevar, sa descopere surprinsi, ca la iesirea din labirintul vietii ii asteapta Creatorul universului si Izvorul Vietii.

Aceeasi concluzie suna insa mult mai convingator cind e exprimata chiar de un ateu (“evoluat” mai apoi la rangul de agnostic):

“This is an exceedingly strange development, unexpected by all but the theologians. They have always accepted the word of the Bible: In the beginning God created heaven and earth… [But] for the scientist who has lived by his faith in the power of reason, the story ends like a bad dream. He has scaled the mountains of ignorance; he is about to conquer the highest peak; [and] as he pulls himself over the final rock, he is greeted by a band of theologians who have been sitting there for centuries.”

(In traducera libera: Noi (ateii)… “ne trezim ca am ajuns intr-o situatie foarte bizara, neprevazuta de nimeni, cu exceptia teologilor. Ei au acceptat tot timpul cuvintul Bibliei: ”La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamintul”… Dar pentru un savant, care a trait doar prin credinta in puterea ratiunii, istoria se termina ca un vis urit. Caci el a depasit munti de ignoranta, a ajuns aproape sa cucereasca cel mai inalt pisc… si tocmai cind s-a catarat peste ultima stinca … e intimpinat de o ceata de teologi, ce-l asteptau acolo de secole” ).

Robert Jastrow, astronomer, founder of NASA’s Goddard Institute

Personal, studiind materialul afisat de respectiva universitate, am gasit pleiadele de fotografii, grafice si planse cu note explicative  extrem de fascinante si de interesante. Am fost uimit sa aflu CUM functioneaza organismele vii de tot felul.

Nu prea am fost insa incintat de modul cum s-a incercat un raspuns la multe si saciitoare “DE CE” –uri (“de ce” nu exista dovezi cu fosile intermediare, inter-specii, de ex.).

Apoi, abunda speculatiile prin care se incearca explicarea modului in care evolutia a determinat aparitia unor trasaturi noi si foarte complexe (ochiul, de exemplu). Explicatia despre cum vulturii si pasarile de prada in general, au reusit sa supravietuiasca milioane de ani cu un sfert de aripa… cu o jumatate… s.a.m.d. pina la aparitia aripii complete, functionale,  o gasesc cu-adevarat jalnica: “Nu puteau sa zboare inca cu ele, dar precis ca aripile, desi incomplet dezvoltate, erau totusi bune la ceva, de ex. protectie impotriva frigului”… !!!).

Va urma maine si partea a doua a articolului.