Un abur si o parere. Tot ce incerc sa fac e efemer, daca nu e sub umbra si grija Domnului meu. Caci numai El mi-a dat libertatea de a fi asa cum sunt. Numai El mi-a taiat lanturile si mi-a redat zambetul.

Fara sa ceara nimic inapoi, fara sa merit. Mi-a zambit, m-a iubit, si m-a chemat sa ii apartin, si sa fiu libera in a-L alege perpetuu.

Am sa daruiesc un cantec acelora care simt nevoia sa isi aduca aminte cate ceva.  Sau care pur si simplu simt nevoia sa respire putin atmosfera de Cer deschis.

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea,
Un joc de cristale e trecerea mea.
//: Se scutură clipa din timpul deplin,
Surâde şi cade. şi altele vin ://

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
Ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
//: Ţărâna rămâne şi uită de el,
Şi alt fir se’nalţă şi cade la fel ://

Eu nu sunt mai mult ca umbră-n abis,
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
//: Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu! ://

Ma uit in adancul meu si…ma uit inca o data. As discuta acum cu mine, dar totul e un non-sens de senzatii disparate, si de note muzicale.

Daca mi-as propune sa nu inteleg nimic din ceea ce scriu acum, poate ca as reusi…dar totusi. Revolta!

Ma apasa starea din ultimele zile, ma apasa greu sa nu stiu incotro…ma apasa revolta ce o simt nascandu-se impotriva unei situatii pe care o cataloghez cand greseala cand non-sens.

Si totusi…vreau sa ma aflu in cadrul planului lui Dumnezeu.

Dar Domnul meu! Revolta mea…nu e fata de Tine! Ma revolt impotriva sufletului meu care e asa de incapatanat! De ce nu pot accepta voia Ta cu usurinta? De ce nu plec in mine ochii, capul…inima…si sa le las tacand?

Stii ca nu am unde fugi de Tine, si sti ca dezlipita de Tine am sa sangerez pana voi muri..spiritual, si existential. te rog…nu ma lasa, Doamne, scaparea mea!

Iata, Te chem! te rog, raspunde-mi: De ce nu pot accepta…de ce ma doare? De ce nu imi iei durerea aceasta ce revine cu obstinatie? Mi-e dor de Tine…unde esti? Te aud, te simt…as vrea sa te pot atinge concret. Sa strang cuiele Tale in palme…pana as sangera si eu…sa apas fruntea asta sub care e atata zbucium, de Crucea Ta si sa-i simt nisipul si asprimea. Sa imi asez sufletul pe coroana aceea de spini…pana cand nu mai simte durerea lui proprie, ci numai pe a Ta, Doamne.

Apasarea asta, o poti lua Doamne…te rog? Ca sa pot ramane in voia Ta, fara durere? Sa pot avea pace, si macar liniste daca nu bucurie?

Unde am gresit iar? Si de ce? Mi-e rusine de graba mea, acum. Mi-e greu sa accept usurinta cu care am zis in sinea mea ca este, desigur planul Tau tot…cand colo era amagirea mea aceea, si aceasta care ma face acum sa sufar privind in mine.

Doamne…lupta cu mine. Nu alaturi de mine, Doamne…lupta cu mine impotriva mea…invinge-ma. Sfarama-ma…caci nu am nimic bun in mine! Recladeste-ma, Doamne… prea sunt multe petice si rani in lutul meu…Fa-ma sa traiesc…da-mi iar bucuria linistii sufletesti.

Incotro? Incotro sa alerg, daca nu la Tine? Doamne…iti cer…dar nu iti cer decat viata: vreau un graunte de credinta , un pahar de bunatate, o sclipire de dragoste…

Multumesc Doamne…ca mereu asculti durerea mea…si imi dai nadejde si mangaiere.

Departe esti inca, curata fecioara;
Si ape si codri si munti te-nconjoara
Si munca-ndelunga te tine… te tine…
Si dulcele Mire nu vine… nu vine…

Cor: /: Mai coase, mai tese, mai canta, mai plange,
Mai inca putine podoabe mai strange;
Putine suspine si… tot mai putine,
Caci dulcele Mire grabeste spre tine. :/

Departe esti inca… si noaptea-i tarzie…
Si candela-ti arde in casa pustie…
Si grea-i asteptarea… si lacrima-ti vine,
Dar dulcele Mire gandeste la tine…

Azi, orice iubire din urma-ti dispare…
Doar una-i aprinsa… si scumpa… si mare…
Si zidul te-apasa… si lantul te tine,
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine…

Mai greu trec, ca anii, azi clipele tale…
Privesc, sus in zare… departe… pe cale…
Tresar, cand se-aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire, gandeste la tine…

Asteapta, mai inca putin-asteptare…
Putina veghere… putina rabdare…
Dar pana cand oare acestea vor tine
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine!…

Facă-mi-se-ntotdeauna
După sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi sa-mi cadă toate
Planurile la pământ…

Gândul Tău să se împlinească
Neştirbit în mine-oricând
Chiar de ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea…

Rugăciunea asta, Doamne
Tu să mi-o asculţi mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată
N-asculta de gândul meu!

faca-mi-se-ntotdeauna – mp3

Singurele ingradiri de care avem parte sunt propriile noastre greseli. Eu una aleg sa fiu libera de greseli, si vreau ca bunul Dumnezeu sa imi dea libertatea de a nu trai prin ingradiri ci prin Har. Pentru ca impotriva lucrurilor pe care dragostea le daruieste nu exista nici Lege nici opreliste.

Astfel, vreau sa fiu libera, libera in Christos.