…si Numele Lui e Christos.

Asta este cantecul pe care l-am ascultat in deschiderea concertului Delirious? de sambata seara, 20 decembrie 2008.

A fost un moment plin de intensitate, au inceput prin liniste si tacere, ca seara sa creasca in intensitate si sonoritate.

Dupa ce am ascultat si simtit ceea ce Delirious au avut de transmis, pot spune ca a fost un concert crestin. De ce crestin? Nu pentru ca pe scena a fost prezent un pastor. Nu pentru ca doua biserici importante din Bucuresti au fost organizatorii. Ci pentru ca in primul rand, L-am simtit pe Dumnezeu acolo.

Au fost momente clare de inchinare, in care intrega sala s-a rugat, s-a rugat  prin versuri, si si-a indreptat gandurile in Sus. Au fost momente clare de dezlantuire a tineretii…in care o sala intreaga (mai putin spectatorii propriu-zisi, care au stat jos cuminti ) reactiona ca un ocean: cu flux si reflux. Dar pana si aceste momente au fost pline de cuviinta, pline de grija pentru ceilalti. Nu am vazut nicaieri nici o tinuta indecenta, nu am vazut nicaieri machiaje stridente, nu am vazut atitudini lipsite de respect. Putina aglomeratie, dar asta e de inteles.

Insa peste toate, a fost un prilej de a asculta mesajul unei trupe care a avut in spate 17 ani de experiente cu Dumnezeu. Un prilej de a ne inchina impreuna, noi cei aproximativ 3000 de oameni credinciosi. Si asta nu e putin. Prilejul de a demonstra si noi lumii ca existam si ca suntem uniti ne apare destul de rar. Si e bine ca o putem face, e sanatos.

Sintagma “concert crestin”. Ce inseamna ea? Pai…inseamna un concert unde pe langa muzica, ritm, lumini, si multimi de oameni, ai ocazia sa pleci de acolo putin mai inseninat. Putin mai optimist, si desigur, purtator al unui mesj important: Dumnezeu e in control. A fost in Sala Polivalenta, ne-a atins inimile, mai mult sau mai putin vizibil (nu a fost asa de lacrimogen ca, sa spunem, o predica despre intoarcerea fiului ratacitor), dar pentru unii concertul ala a fost raspunsul la rugaciuni, si post. Da?

Ma lupt cu prejudecatile in ultima vreme. Ce e curat, si ce nu e? Ce e bun si ce nu e?

In definitiv, roadele sunt cele care dezvaluie natura unei lucrari. Iar cei de la Delirious? au avut nenumarate roade bune. Hai sa incercam sa iesim putin din gaoace, si sa observam ca nu tot ce ni se pare noua sfant e de fapt universal valabil. Si reciproca e valabila: nu tot ce ni se pare necurat e de fapt pacatos. Sa aruncam putin din Lumina aceea din cantec peste situatia reala, din teren. Aveti curaj?

De cate ori nu ai simtit ca totusi, din viata ta lipseste ceva important, dar nu reusesti sa fixezi aceasta absenta cu certitudine?

Indiferent cat de mult incerci sa traiesti, sa te integrezi, sa fii la fel cu toata lumea…indiferent cat de mult iti modelezi universul interior pentru a se potrivi cu cel exterior, totusi nu e de ajuns?

Parca totusi ai nevoie de mai mult? Lumea de afara, din afara ta, desi iti ofera multe, la prima vedere, in realitate cere de la tine din ce in ce mai mult…

Oamenii cer de la tine, imprejurarile cer de la tine, societatea, familia, scoala, legile, natura…tot ceea ce exista cere cate ceva de la tine.

Nimic nu iti ofera cu adevarat ceva de valoare, putini sunt cei care iti dau in schimb ceva pentru ceea ce tu oferi.

Joia viitoare, la Sala Polivalenta se petrece ceva ce iti poate schimba perspectiva. Nu pretind ca vei intelege tot ceea ce vei auzi, sau ca miraculos toate problemele pe care le ai vor disparea.

Insa stiu ca daca vii cu mine, cu noi, si asculti cu inima deschisa, poti pleca acasa altfel.

De la ora 18.00, pe 20 Marti, la Sala Polivalenta ne va vorbi Vladimir Pustan.

Te rog sa vii. Sa incercam impreuna sa ne gandim mai intens la unele probleme pe care nu le ai numai tu.

Ci inca multi altii.

Nu te pot convinge eu de necesitatea unei intalniri cu Dumnezeu, dar te poate convinge chiar El.

Tristetea, singuratatea, sunt doar apanaje ale unei vieti fara rost. Fiecare avem un scop si o directie, dureaza uneori ceva mai mult pana sa le gasim.

Hai, incearca.

Vino cu noi.

Te asteptam cu drag, si ne rugam pentru tine.

Alexandra.