cautari, credinta, personal, zi de zi

Copiilor mei

Dragii mei, poate cand veti citi randurile acestea nu va fi foarte clar de ce am scris eu ceea ce scriu acum. Poate veti spune dragul mamei, draga mamei: Dar mami, tu cum vorbeai cu noi inainte sa ne cunosti?

Puilor…dar eu va cunosc. Sau, cel putin, va iubesc. Va iubesc asa cum numai Dumnezeu va mai iubeste, asa cum El ne iubeste de dinainte de a ne fi cunoscut, de dinainte de a ne fi nascut. La fel va stiu si eu…cu manutele voastre mici si dulci, cu ochisorii vostri curiosi, cu multele intrebari ghiduse…

Puilor…va scriu pentru ca vreau sa va spun sa nu va fie frica. Stiu ca lumea de aici, de pe pamant e uneori infricosatoare, stiu ca lucrurile sunt paradoxale, ca nu par ceea ce sunt si ca inseala simturile, privirile si inimile. Poate ca o sa va fie teama sa cresteti…poate ca o sa va fie teama sa locuiti printre oameni asa de…diferiti unii de altii, asa de multi si de diversi.

Dar mama e cu voi. Va promite. Mama e cu voi si am sa va invat si pe voi tot ceea ce am aflat si eu…si am sa va spun secretul care mie imi face zilele frumoase, si cerul senin.

Acum, cand scriu randurile acestea, dragii mamei, nu am decat dorinta de a va cunoaste. Nu stiu cand va veni ziua in care imi veti zambi, dar stiu ca va fi o zi fericita.

Sa nu va fie teama. Pentru ca din clipa in care veti exista, din secunda in care inimioarele voastre vor bate primele batai, Dumnezeu o sa va pazeasca. O sa va apere, si se va apleca mereu peste voi, iubindu-va mereu. La fel ca si mine. Veti cunoaste dragostea Lui, mai intai prin faptul ca eu am sa va iubesc…

Cat veti fi micuti, veti cunoaste pe Dumnezeu prin dragostea ce va va inconjura in familie…si apoi…veti intelege cat de mult va iubeste Dumnezeu din Ceruri. Secretul aceste iubiri, dragii mamei, este cel mai scump lucru pe care am sa vi-l pot impartasi. E cel mai frumos cadou pe care il veti putea primi. Dragostea lui Dumnezeu este singura sursa de fericire, puilor. Si asta este o intrebare pe care oamenii mereu si-o pun…fie cand sunt singuri, fie unii altora: Ce este fericirea? Si cum o pot avea si eu?

Fericirea, dragii mei, este dragostea lui Hristos. Atingerea ei se face prin credinta. Si voi, copilasilor, sunteti mai aproape de ea decat multi.

Si acum, mama va iubeste, somnic dulce, puilor.

Veti creste mari si binecuvantati…sub dragostea lui Dumnezeu.

Anunțuri

5 thoughts on “Copiilor mei”

  1. Wow, chiar ai reuşit să uimeşti cu articolul acesta! Într-adevăr, cea mai mare viteză nu e cea a luminii, ci cea a gândului… cum de ţi-a zburat gândul la aşa ceva?

    Super articol! Mai vrem 🙂

  2. Esti desteapta, sensibila si credincioasa. Cred ca vei fi o mama deosebita. Sa nu uiti insa si sa revizui ceea ce ai scris atunci cand vei avea copii. Copii mici care vor plange, care te vor tine acasa cand tu vei dori sa iesi, care te vor tine treaza noaptea tarziu, care nu vor voi sa manance sau vor fi bolnavi, care vor avea, poate, probleme cu invatatul, care iti vor cere sa le oferi aproape tot timpul, iar tu ai planuri, proiecte si vise de realizare personala. Eu am dorit ca sa imi creasca copiii repede, iar acum cand am doua fete adolescente parca as vrea sa dau timpul inapoi, sa nu ma fi grabit atunci. Nu a fost nimeni sa-mi spuna ca trece prea repede copilaria copiilor nostri. Fetele mele sunt bune, inteligente si il iubesc mult pe Dumnezeu. Dar acum cand privesc in urma, daca ar fi sa schimb ceva as investi mai putin timp in cariera si as oferi mult mai mult timp copiilor.

  3. @ Andrei: Gandurile fetelor colinda alte meleaguri decat gandurile baietilor. Nu cred ca sunt un caz special, singular sau neobisnuit.

    @ Maria Goron: Sora draga, nu vad nici un motiv sa revizuiesc ceea ce am scris. E scris privind in viitor, e un fel de incurajare, daca doriti. Pentru mine si copii mei. Ce sa schimb? Urarile de binecuvantari? Sperantele si credinta ca Dumnezeu imi va binecuvanta familia?
    Aceste lucruri nu am de ce sa le schimb. Evident, vor fi si momente dificile.
    Dar daca am invatat ceva din copilaria mea e ca mi-as fi dorit sa pot petrece mai mult timp cu mama. Sa cresc alaturi de ea, sa invat alaturi de ea. Asa ca, voi incerca sa le ofer asta copiilor mei. Cat despre cariera…domeniul in care imi doresc sa ma indrept eu se poate dezvolta si de acasa.

  4. Ai inteles gresit sfatul meu. Sa revizui, in sensul sa nu uiti ce ai scris nici chiar atunci cand vei fi mama. Pentru ca ai gandit si ai scris frumos. Dar tu ai ales sa te superi!
    Expresia de „sora draga”, pe langa ca este lipsita de eleganta, arta ca te superi foarte repede, inainte de a sta sa intelegi mai bine ce vrea sa spuna interlocutorul. Acest lucru, intr-adevar, iti va crea probleme ca mama, tie si copiilor tai.

  5. Cu zambet scriu urmatoarele randuri: sora draga daca mi-am permis sa va numesc astfel, este pentru ca imi sunteti intr-adevar draga. Fara ascunzisuri printre cuvinte, fara nimic altceva. Imi cer scuze pentru lipsa de eleganta a expresiei, dar mie toti fratii si surorile imi sunt dragi, si ii iubesc „in Domnul”. Nu stiu mai bine de atat sa explic.

    Am citit cu putina mirare randurile dvs. de la inceput, si mi-am inchipuit intr-un final ca e o simpla bariera lingvistica. Am recitit insa textul meu cu atentie si mi-am zis…oare de ce as schimba ceva?

    Acum…de ce m-as fi suparat? Dreptul la opinii il are toata lumea. Si daca nu doream sa va acord dreptul la exprimarea acestor opinii pe blogul meu pur si simplu stergeam comentariul dvs.

    Lasandu-l, si mai mult, raspunzandu-va cred ca nu suparare am aratat. Sa-mi fie iertata greseala si neantelegerea cauzata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s