cautari, personal, scrieri, zi de zi

Si a venit februarie

Si a venit…cu un pic de soare, cu un pic de ceata…cu ghiocei pe care imi pare rau ca nu ii pot avea, pentru ca nu mai vreau sa ii cumpar eu, desi stiu ca am s-o fac. Imi plac prea mult.

Ma gandesc asa…adica…eu stiu unde trebuie sa privesc, si o fac atent. Privesc inainte, la pasii Domnului…incerc sa privesc in Sus, la locul unde doresc sa ajung…privesc la cei de langa mine, cautand sa ii ajut. Privesc in general ca sa vad unde merg, si ce este in jurul meu, si incerc sa trec prin viata atingandu-mi scopul, iubind oamenii…

Ce ascult? Ascult glasul lui Dumnezeu. Imi incordez auzul…sau imi linistesc bataile inimii ca sa Il aud vorbind pe Dumnezeu. Ascult muzica aceea care imi place, ii ascult pe ceilalti. Incerc sa ii ascult pe cat mai multi dintre ei, sa ii aud, dar sa ii si ascult. Cu inima.

Mi-a spus azi cineva ca trebuie mereu sa privesc in directia corecta, si sa ascult ceea ce trebuie. As zice, ca…in cuvinte, cel putin lucrurile sunt in regula, nu?

Uneori imi place sa impletesc cuvintele si multi nu vor intelege ce am dorit sa spun. Alteori las cuvintele sa se insiruie, si numai gandurile de dedesubt dau realitate si inteles cuvintelor scrise. Ma gandesc doar ca un om care simte ceea ce simt eu, va intelege, va descifra, si va vedea adevarul celor scrise de mine.

Nu poti scrie fara sa simti. Fara sa fi simtit ceea ce scrii, si fara sa traiesti momentul scrierii, eu cel putin nu pot. Uneori…pentru ca nu pot simti nu pot scrie. Alteori…poate simt prea multe si nu pot culege ceva anume…din manunchiul de sentimente impletite unele in jurul celorlalte, si toate in jurul meu ca o perdea grea…de fire colorate: amalgam.

Imi doresc sa simt, dar mi-e si teama. Si uneori, ma gandesc ca putini observ aceea ce simt altii. Si mie mi-e greu sa spun altora ceea ce simt, pentru ca ma gandesc de multe ori ca si ei le au pe ale lor.

Si totusi…daca spun ca sunt bine, o spun pentru ca speranta nu ma paraseste niciodata. Increderea mea este mereu indreptata inspre promisiunile pe care Dumnezeu mi le-a facut, si mai ales…mai ales…inima mea mereu gaseste mangaiere alaturi de Dumnezeu. Si atunci, nimic nu e cu adevarat rau. Si ceva lipsa de scopuri exterioare mie.

Anunțuri

1 thought on “Si a venit februarie”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s