credinta, scrieri

Sinceritatea fata de Dumnezeu

photo by: akbasia

Sinceritatea e un concept aberant pentru marea masa a oamenilor adaptati sa traiasca semi-lucid intr-o lume a grabei, a regulilor absurde, a rautatii exacerbate. Mai mult decat aberant, acest concept devine cu repeziciune un concept abstract, golit de sens si de semnificatie.

Intr-o lume ce da navala catre pacat, un lucru aparent micut precum minciuna aproape ca trece neobservat, tarandu-se precum lianele, infasurandu-se in jurul oamenilor si sufocandu-i. Tacut, perseverent, irevocabil. Si nimeni nu mai considera minciuna ca fiind ceea ce este de fapt. Absenta sinceritatii este de fapt o lipsa a iubirii. A unei pretuiri reale a celor care sunt mintiti, inselati. Jefuiti de adevar.

iar unii, unii sunt atat de adanciti in minciuna, in disimulare incat nu mai sunt capabili sa fie sinceri nici macar fata de propria lor constiinta.

Putini insa stiu ca glasul constiintei nu e altceva decat manifestarea laturi noastre divine. A duhului nostru. Acea parte a omului care este singura capabila sa comunice nemijlocit cu Dumnezeu.

Mintindu-si propria constiinta, oamenii de fapt Il mint pe Dumnezeu. Cu atata dibacie se mint ei, incat cuprinsi de minciuna nu se mai pot scutura de ea, si ajung sa se creada ei insisi. Nu mai pot deosebi adevarul de increngatura pe care au sadit-o in jurul lor.

Si aici se contureaza adevaratul pericol, schilodirea sufletelor:

Daca nici alaturi de Dumenzeu nu putem gasi puterea sa fim sinceri, daca nici aceasta infima dovada de iubire nu ii putem arata, nu ii putem aduce, cum ar putea Dumnezeu sa ne atinga inimile?

Nu, Dumnezeu deja cunoaste totul. Nu adevarul caute Dumnezeu sa il descopere, ci sinceritatea ca dovada a iubirii si cererea de ajutor. 

Insa in noi nu e nici o rana. Nu aveam noi nevoie de vindecare. Catusi de putin. Suntem deja maestrii ai disimularii, iar inimile noastre bat strapunse de dureri ascunse mestesugit de noi insine.

Ce ar putea avea Dumnezeu de vindecat la noi, daca noi suntem perfect sanatosi. Suntem bine cu totii. Si cu un suras amar, stingem lumina peste alarma data de Duhul in constiinta noastra, spunem „Doamn-ajuta!” si pornim sa traim mai departe.

Dar…cand si cand se petrece cate o minune.  Si prin soarele luminos al unui octombrie galben, cineva isi arata sufletul catre Cer. Si Dumnezeu se bucura, oamenii nu inteleg intru-totul dar cineva, cineva revine la viata.

Fii sincer cu Dumnezeu. Cine stie, poate urmatoarea rugaciune va fi aceea fierbinte care sa iti schimbe viata ta. Si viata ta schimbata poate rasturna esafodul multor minciuni, schimband…

Ce anume vrei tu sa schimbi cel mai tare?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s