credinta, dumnezeu, evanghelistice

Viata e un bun perisabil…

12-oclock1

De mult nu am mai scris pe un ton pesimist, poate si pentru ca viata mea in general este traita intr-un mod ideal si optimist.

Increderea mea in Dumnezeu e de nezdruncinat, si indiferent de greutatile si oboselala pe care le intalnesc pe drum, nu pot sa fiu descurajata. Nu ma las cuprinsa de indoieli, pentru ca mereu ma ridic deasupra valurilor. Multumesc pentru asta Celui ce mi-a dat viata.

Dar, ma uit in jurul meu, si nu oricine are parte de certitudini. Nu oricine poate zambi si spune: maine va fi bine. Maine va fi bine! Lumea asta, spuneam cuiva, avand in minte una dintre multele imagini oribile, lumea asta e mizerabila. Se indreapta spre un punct final, si nu exista cale de intoarcere.

Indiferent cat de apocaliptic va pare scenariul, indiferent cat de pesimist textul meu de azi…sfarsitul va veni. Inevitabil. Tu dragul meu cititor, vei muri. Viata ta, pe care poate pui un pret mai mare decat merita (sau mult mai mic, irosind-o inutil) viata ta, deci, se va sfarsi.

Si cu tristete iti spun: sansele sa ajungi acolo unde „merge toata lumea”sunt mari. Nu vei merge in Rai. Raiul, daca nu ii poti vorbi limba de pe Pamant, e atat de strain de tine, incat vei fi marcat repede: „NECORESPUNZATOR”.

Serios acum, ce ai facut tu ca sa meriti Raiul? Ce e asa de bun in tine incat sa poti sta laolalta cu Sfintii? Cu Dumnezeu? Sau chiar cu batranica aceea care, cu baticul negru legat sub barba, tine post negru vinerea, da de pomana miercurea, merge la biserica duminica, si se roaga cu lacrimi mari la Dumnezeu pentru copii ei care nu mai trec de mult pe la ea. Si sambata merge si matura biserica. Si sterge de praf icoanele. Si pune flori la mormantul cuiva necunoscut. Cu ce esti tu mai bun decat oricine?

Hai sa iti spun ceva. Cu nimic. Vei muri, vei merge in iad. Da. Nu ma crezi pe cuvant? Cauta adanc, adanc in inima ta, dupa ce termini de citit textul meu, si daca esti sincer, sincera, vei vedea ca nu ai nimic de pret de oferit. Daca tu cauti bine, sigur vei gasi pe cineva mai bun decat tine. Sigur vei gasi pe cineva care poate face mai mult decat tine.

Si daca te minti singur, singura, ca „Dumnezeu e bun”, afla acum, ca Dumnezeu e DREPT. Si pacatul, rautatea, curvia, lacomia, neglijenta, indiferenta, lipsa dragostei, toate astea sunt EXCLUSE din Rai. Nu vor intra in Imparatia Cerurilor decat aceia fara pata. Aceia mai curati decat aurul, mai luminosi decat stelele. Aceia pretuiti de Dumnezeu, si care acelei pretuiri au raspuns cu iubire, si jertfa de sine.

Ai facut tu asa ceva? Nu. Desigur ca nu.Altfel mesajul asta plin de furie nu ar ajunge pana la tine. Altfel scrisul meu haotic, speriat si trist nu ar insemna decat: „am fost pe acolo, dar acum calc peste furtuna.”

Deci te ineci. Cazi. Vei muri, sau deja esti aproape sa iti pierzi stima de tine. Valoarea ta nu iti este importanta, cunoscuta, reala.

Port in inima mea lucruri despre care nu doresc sa vorbesc. Lucruri traite. Vazute, dezvelite in toata lipsa lor de logica: raul si uratul impletite. Si nu exista nimic mai rau decat tristetea singuratatii, uratita de rautatea oamenilor. Cumulate pana la paroxism. Pana la varf.

Singuri si tristi atatia se tarasc spre ziua urmatoare, traind cu sperantele niciodata implinite. Murind singuri, uitati, respinsi sau respingand, izolati si paranoici. Mor si sunt uitati repede. Poate o lacrima sau doua, pentru care inca este timp. CAT INCA PAMANTUL SE ASEAZA PE MORMANTUL PROASPAT.

Si apoi uitare. Tacere. Intuneric peste amintiri. Peste o viata inutila. Din care nu a ramas decat praful uscat al unui apartament vechi de bloc. De la etajul trei.

Asta e si viata ta, peste cativa ani. Viata ta care deja e prea rapida ca sa iti mai pese. Care oricum trece pe langa tine. Ieri era martie. Azi e deja noiembrie. In ce an suntem? De ce?

M-am saturat sa spun tuturor ca le e bine asa cum sunt. Nu sunteti bine. Sunteti rau! Tie iti este rau. Rau! Nu vezi ce rau iti este?

Si peste toate, deasupra noastra, numarand zilele, ceasurile, anii de asteptare…

Singura iesire din situatia ta, se afla in persoana lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu.

Increderea pusa in El nu va da gres. Oamenii sunt asa de schimbatori. Dragostea lui Dumnezeu nu piere niciodata. Oamenii asa de usor te uita.

Singura reala posibilitate de a da valoare unei vieti omenesti este aceea de a-ti lasa viata in mainile lui Dumnezeu.

Incearca!

Matei 12:30  Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.

Anunțuri

10 gânduri despre „Viata e un bun perisabil…”

  1. wow. ce insemnare dura ca sa-l contina pe Dumnezeu. eu cred ca nimeni nu e mai bun ca nimeni si ca aceasta impartire nu este justificata… si daca nu exista rai? oamenii ar trebui sa fie „buni” ( fiecare intelege cum poate notiunea de bun) fara a le fi frica de viata de apoi… si cred ca unul din cele mai mari pacate este sa numesti orice fel de viata, una inutila…

  2. poveste-vesnic-verde

    viata are diverse culori. si din apropierea unui sicriu nu am putut gasi alta paleta mai viu colorata.

    de la „ar trebui” si pana la „a fi” e o distanta asa de mare incat unii nu o parcurg niciodata.

    si in ce priveste viata de apoi, si frica de ea…ei bine, draga cititorule, frica nu e o motivatie suficienta ca sa alegi o directie sau alta. ba dimpotriva este o motivatie falsa si iresponsabila.

    pe de alta parte, dragostea, este singura justificare cu sens in a alege sa ii apartii lui Dumnezeu. altfel e doar un fel de clientelism spiritual: ma duc cu Dumnezeu ca dincolo e foc, pucioasa si imi ard pielea delicata.

    o viata inutila este o viata care nu lasa nimic in urma ei. nimicurile perisabile, si trecatoare tot nimicuri sunt, indiferent cat de stralucitoare si de frumos ambalate.

    viata e un dar. oricat de scump ar fi un cadou, daca il irosesti tot inutil se cheama ca este. viata nu e un scop in sine, ca sa fie sanctificata, si astfel sa fie „pacat” sa o denumesti cumva sau altcumva. viata este un mijloc. de a face tot ce e bun.

    Filipeni 4:8  Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

  3. dumnezeu ma iubeste. asa de mult incat si-a lasat pe unicul sau fiu sa piara. eu trebuie sa constientizez asta, si, pentru ca dumnezeu ma iubeste si a facut sacrificiul suprem pentru mine, trebuie sa fac [insert lista lunga aici] si sa nu fac [insert lista si mai lunga aici].

    eu, cand iubesc pe cineva, nu il iubesc cu conditia sa faca sau sa nu faca ceva, si nu-mi retrag iubirea daca persoana respectiva nu face ceea ce vreau eu 🙂 mai mult, nu as condamna persoana pentru care mi-as da viata la un loc de suferinta vesnica, pe motiv ca nu a jucat dupa regulile mele 🙂

    l’as ruga, daca as putea, pe dumnezeu, sa nu ma mai iubeasca. nu in felul asta. nu am nevoie, nu-mi foloseste. din momentul in care am constientizat astea, am inceput sa respir unpic mai liber 🙂

    [sper ca nu o iei personal, e opinia mea, stii ca tin la tine si o respect pe a ta…]

  4. eu, cand iubesc pe cineva, nu il iubesc cu conditia sa faca sau sa nu faca ceva

    shaki dear, stii ca si eu tin la tine. 🙂 si stii la fel de bine, ca nu e chiar asa. oamenii pun conditii ca sa continue sa iubeasca, si tu o faci. ai pe undeva o lista de ignore…corect?

    Dumnezeu nu pune conditii. El te-a iubit dinainte. Si pe mine.

    Sf. Augustin a zis: „Iubeste-L pe Dumnezeu si fa ce-ti place”. Cand iubesti pe cineva te comporti ca atare. Ca sa nu-l ranesti. Atata tot.

  5. evident ca am o lista de ignore…. insa persoanele pe care le iubesc cu adevarat nu stau prea mult acolo 🙂

    plus ca… eu sunt imperfecta si dumnezeu e perfect. dumnezeu nu ar trebui sa aibe o lista de ignore… 🙂

  6. Dumnezeu nu are nici o lista de ignore. El aude orice sunet, orice strigat, orice durere, orice rugaciune.

    Dar nu le poate implini decat pe cele sincere.

    Dumnezeu alege sa nu oblige pe nimeni sa-L iubeasca. El astepta. Si daca TU alegi sa nu-L urmezi, este alegerea TA si TU vei plati pentru asta, prin separarea de El.
    De bunatatea LUI.

    Iadul nu e altceva decat…diferenta dintre caldura si frig. Frigul e absenta caldurii. Iadul, de fapt, e doar absenta lui Dumnezeu din inima ta, intr-o vesnicie intunecata.

    N.B.
    Purtam aici o discutie la modul general, nu ma refer la tine Shakishor. :*

  7. Uf, uf, uf. Contradictii…

    Si miroase a un concept nebiblic – „un Dumnezeu iubitor nu va condamna pe nimeni in iad”. Noi ne putem contrazice mult si bine despre ce implica „iubirea” divina. Hai sa vedem mai bine ce spune Dumnezeu insusi, despre care atat de usor formulam opinii:

    „Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatalui Meu, Care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne, n-am profetit noi in Numele Tau? N-am scos noi demoni in Numele Tau? N-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune limpede: “Niciodata nu v-am cunoscut! Plecati de la Mine, voi, cei ce savarsiti faradelegea!” – adica le-a dat ignore.

    Un student lenes are pretentia ca profii sa fie indulgenti si sa il treaca si pe el anul. Sa zicem, daca ar fi la pictura. Dar daca e la medicina? Si putoarea aia care nu a invatat bine anatomie ajunge sa „trateze” pacienti? Si sa ii bage in mormant? Atunci cum e?

    Vrem sa gustam roadele, dar nu sa cultivam recolta.

    De ce ar crede cineva ca merita sa ajunga in rai? Nimeni nu merita…

  8. E noapte si e tarziu cand scriucomentariul asta. Accidental am intrat pe pagina asta si poate k si dirijat de undeva. Tatal nostru in primul rand stie tot ceea ce am facut, facem si vom face inainte de crearea lumii, asadar ne-a lasat aici pentru ca pur si simplu asa a vrut, nu incercati sa gasiti explicatii pentru motivele Sale, nici nu ati putea, sunt mult peste nivelul uman de intelegere. In cel de-al dilea rand dupa cum si Biblia ne spune, nu exista nici un om fara pacat, deci practic, nici macar Unul dintre noi nu merita sa ajunga in rai, doar Dumnezeu este Cel ce alege pe cine lasa inauntru si pe cine nu. Amintiti-va de Sf. Pavel, de prostituata pe care a salvat-o Iisus, de talharul de pe cruce si pe multi altii pe care doar Tatal nostru i-a ales sa intre in Rai. Nu judecati pe altii si nu fiti multi invatatori, caci veti avea pedepse mai mari decat cei de rand. Avem un Judecator, El va pronunta verdictul pentru toata lumea. Cat despre mine, eu sunt mic, foarte mic si incerc sa imi duc viata in circumstantele pe care le am, fie ca intr-un mod rau sau bun. Tuturor ne place sa credem ca vom fi in viata urmatoare in un loc mai bun decat cel de acum, daca asa va fi, vom vedea cu ochii nostrii. Pana atunci, nu ne ramane decat sa traim viata asa cum stim mai bine, nu degeaba Tatal nostru Cel bun ne-a dat libertatea alegerii. Sa mergem, atunci, pe drumul pe care singuri ni-l construim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s