credinta, dumnezeu, zi de zi

De ce iti este frica? | Bolovanii sisifici

piled-stones

Adonai li lo ira; ma ya’aseh li adam.

M-a intrebat cineva care sunt cele mai mari lupte pe care oamenii le au de purtat.

Am raspuns: Bataliile cu noi insine.
Acum imi rotunjesc cuvintele, si ma gandesc…daca mi-e teama de ceva. Si de ce mi-ar fi vreodata teama.

De mine, pentru ca ratacirile gandurilor mele, ratacirile nerabdarii mele, ratacirile inimii mele slabe ma pot purta departe, si poate nu am mereu puterea sa alerg inpoi. Aleg sa plutesc in deriva, plangandu-mi departarea de Dumnezeu…

El niciodata nu a amanat sa ma caute in clipele scufundarilor mele. Niciodata nu am fost departe, strigand, si El sa se uite in alta parte.

Dar tie, tie de ce iti e teama? Care e batalia ta cea mare? Unde ai cazut, si ai uitat sa te ridici?

Pe o alta pagina, am citit despre florile de nu ma uita. Si despre cum florile astea mici si albastre sunt idealul cuiva care traieste o realitate foarte tangibila, si poate cruda.

E bine sa ai vise, sa ai idealuri, sa ai ceva de atins. O tinta…

Azi nu am cuvinte, poate si pentru ca le-am irosit in vise lipsite de tinta, in vise despre ieri, si ieri a trecut. Trebuie uitat. E important sa lasi ziua de ieri in trecut, altfel bagajul pe care il tarai dupa tine devine grotesc si imens.

Ma gandescla Sisif. Un om pedepsit sa care un bolovan pe un drum aflat in urcare. Intr-un iad imaginar, chinuit de zei imaginari, pazit si torturat. Un tablou destul de similar cu acela pe care poate unii dintre noi il descriu in drumul lor ce se chinuie sa urce spre Cer, dar cara inutil cu ei bolovani la deal. Sisif, bietul de el, personaj de poveste si legenda, a dus o viata inutila si a fost chinuit catre posteritate, intre legendele Greciei Antice.

Sa fugim, deci de soarta lui Sisif, lasand bolovanii vietilor noastre in drum. La o parte din drum. Sa facem din ei pietre de aducere aminte. Poate de aia tot suiau evreii bolovanii unii peste altii: ca sa se asigure ca nu i-au carat cu ei in bagaje. Sa-i vada bine de departe. Sa-si aduca aminte ce se face cu bolovanii.

Ce-s aia bolovani? Pai orice lucru care te apasa, e un bolovan. Orice e iertat de mult si tu aduci la suprafata. Orice te impiedica sa mergi usor mai departe. Orice-orice nu-ti trebuie si duci incapatanat cu tine.

Ce vrea Dumnezeu?

Sa te uiti inainte. Asta stiu ca El imi cere mie. Asta iti cere si tie. Si tie. Sa te uiti inainte. Sa ceri o mana de ajutor. Nu stiu cui. Dar daca nu poti duce in singuratate, daca nu ai putut pana acum, e cazul sa incerci si ajutorul altcuiva. Curaj. De ce iti este frica? Privind lucrurile limpede, nu-i bine acolo unde esti. Nu vrei totusi sa incetezi sa fii un fel de Sisif, lipsit de compania selecta a lui Damocles si a lui Tantal, sau a altor creaturi ciudate.

Ce vrei tu?

Poate doar un zambet. O rugaciune. O zi de maine mai usoara.

Motto-ul articolului spune asa:

Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?

Anunțuri

2 thoughts on “De ce iti este frica? | Bolovanii sisifici”

  1. Ma bucur ca mai exista tineri care vor sa-si traiasca viata in Dumnezeu! Motto-ul este puternic si articolul interesant!
    Domnul sa te calauzeasca in Lumina Sa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s