credinta, dumnezeu, scrieri

Am glas

„Estera 4:14  Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”

zapada


Am glas si pot vorbi. Pot canta.

Ce minunat, ce minunat.

Am incheiat saptamana aceasta cel de al doilea modul al unui curs organizat de RVE, la care am avut oportunitatea sa particip.

Mereu am considerat ca modul in care Dumnezeu foloseste lucrarile Sale sunt cu dubla utilitate. Cea pe care o primesc aceia carora le este destinata, au folosul evident si imediat. Cel care lucreaza sunt la randul lor beneficiarii harului. Minunat mod de functionare si delicata arhitectura mai are Planul lui Dumnezeu.

Intr-una din complicatele seri de curs, intr-un moment de ragaz si de meditatie, cineva ne-a semnalat textul pe care il folosesc azi ca motto.

Si am realizat ca am fost pusa fata in fata cu o certitudine. Daca vocea mea nu va razbi pana unde trebuie sa ajunga, asta se datoreaza faptului ca nu deschid gura.

Daca mesajul meu nu transforma si nu strapunge nu e vina Celui din care izvoraste mesajul, ci e vina mea.Vina pe care o pot numi sau masura, pe care o pot clasifica si categorisi…dar pe care e cel mai bine sa o marturisesc si sa ma curat de ea.

Nu am fost mereu o voce puternica, din pricina slabciunilor mele. Dar cred ca Dumnezeu a oranduit un timp si o cale pentru fiecare dintre noi. Si a venit momentul ca gura mea sa-L vesteasca pe El cu toata puterea. In ciuda slabiciunilor mele, sub ocrotirea Lui nu ma poate atinge nimic.

Si cine stie daca nu cumva pentru o vreme ca aceasta am ajuns aici unde ma aflu acum?

Priveam azi un grup de tineri, in metrou. Erau veseli si vorbeau cu mult aplomb, radeau si se vedea ca sunt un grup animat si binedispus. Erau, cu totul,  sase: fete si baieti. Si totusi, dinspre ei nu venea nici un sunet. Veselia si conversatia lor erau purtate si exprimate prin semne. Erau surdo-muti.

I-am privit pret de doua minute, si am incercat sa aflu cum e lumea lor. O lume in care toate zgomotele din lumea mea nu existau. O lume in care harmalaia si agitatia nu ajung. O lume in care nu exista muzica, o lume in care rugaciunile sunt mute.

Slava Domnului! Am glas. Am glas si am de gand sa il folosesc, pentru ca cel de la care l-am capatat sa fie bucuros de mine. Sa-i smulg un zambet si aprobarea prin faptul ca voi rupe tacerea si nu o voi mai lasa sa se astearna.

Ce ai tu de zis? Ce ai tu de spus lumii, oamenilor? Care e mesajul pe care Dumnezeu vrea sa il spui tu, si pe care ai asteptat prea mult pana  sa ii dai glas?

Nu crezi ca e cazul sa incepi sa vorbesti?

Anunțuri

4 gânduri despre „Am glas”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s