credinta, dumnezeu, personal, scrieri

Acele lucruri de nerostit

shot by: Mikael Colville-Andersen

Imi aduc aminte ca atunci cand Te-am cunoscut ma stiam altfel. Ma stiam om normal, nici mai cuminte nici mai putin decat toti ceilalti.

Din afara, din afara m-as fi numit „o fata ca toate celelalte”.  Nu stiu ce anume ar fi putut spune cuiva cine eram de fapt. Inchisa in locul sufocant al propriilor ganduri, traind propria mea drama prafuita.

Muream. Si nu stiam de ce. Aveam prieteni, imi placea sa merg la scoala, iubeam muzica si cartile. Si atunci cand apucam sa fug de viata si sa pun saua pe cal, ajungeam inevitabil singura cu fraul in mana, pe marginea marii. Absorbind soarele si respirand marea. Ascultand linistea si urmarind valurile. Aveam o viata inainte, care insa nu prea merita traita. SI nu stiam de ce.

Imi aduc aminte franturi din viata mea de atunci, ca dintr-un vis urat pe care ti-l amintesti in bucati si toate sunt neclare pe margine. Imi aduc aminte lucruri pe care eu le uitasem, si ma gandesc, ca Tu si pe acelea le-ai stiut cand m-ai tras langa Tine.

Mai stii, Doamne, cum ma dispretuiam in ascuns? Mai stii, Doamne toate lucrurile cu care gresisem, si pe care azi eu nu le mai tin minte decat ca prin vis?

Si totusi, m-ai iubit. Toate acele lucruri de nerostit ale fiecaruia pe care le stiai prea bine. Le-ai luat la pachet cu noi, sau pe noi odata cu ele. Ne-ai curatat de tot si toate si mai mult…ne-ai iubit. M-ai iubit.

Mi-am adus aminte de mine asa cum eram atunci, si asta mi-a adus aminte de Tine asa cum esti acum.

Te-ai uitat adanc in mine si mi-ai indeplinit tot ce nu cerusem inca. Stiind mai bine decat mine greutatea tuturor greselilor si intunecimilor mele.

Mai bate Doamne ce mai ai de batut si de sfaramat in mine. Nu-s gata inca, si-o stiu prea bine.

Dar m-ai iubit si niciodata nu m-ai pus sa rostesc acele lucruri de nerostit. De fapt, nu imi aduc aminte vreodata sa ma fi pus sa zic ceva vreodata despre ce am fost. In schimb, mi-ai vorbit cu atata iubire despre ce stiai ca as putea fi.

Pentru visul Tau sunt inca aici. De asta stau in picioare, pentru ca ma iubesti si ma sustii.

Multumesc.

Anunțuri

4 thoughts on “Acele lucruri de nerostit”

  1. WOW!

    Suuper!

    Ar trebui sa te apuci serios de scris!
    Ai talent!
    Ii vorbesti lui Dumnezeu ca si cum ar fi iubitul tau, sufletul tau pereche,,, asta face ceea ce ai scris de atatea ori mai captivant si mai adanc!

    1. Multumesc draga mea. Nu am gandit lucrurile asa, dar de fapt, ma bucura ce spui.

      Pentru ca Dumnezeu, desi nu poate fi sufletul meu pereche, pentru ca nu as putea sa-L limitez la un simplu suflet omenesc, este Preaiubitul meu.

      Arunca un ochi in Cantarea Cantarilor, pentru a vedea o descriere ampla a relatiei Biserica-Dumnezeu. Biserica e Mireasa, Hristos e Mire. Aici sunt multe de spus. 🙂

      Promit sa revin cu o postare pe tema asta.

  2. Abia astept!
    Din pacate momentan sunt prinsa cu treaba fiindca maine am examen la teorie muzicala asa ca o sa arunc numai un ochi fugitiv, dar o sa citesc mai pe indelete in weekend, probabil.
    🙂
    :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s