credinta, dumnezeu, personal

Poate nu stiai

Am vorbit zilele astea mult cu parintii mei. Si vorbesc mult cu oameni care nu cred in Dumnezeu. Sau care, daca cred, adopta o pozitie neutra: „Da, e Cineva acolo. Dar pentru mine asta nu inseamna mare lucru. Nu sunt ateu/atee, nu neg, nu prigonesc. Dar nici nu castig nimic de pe urma existentei acelei Entitati”.

Cred ca, pe scurt, asta e situatia multora.

In ultima perioada, intalnesc o caracteristica comuna a multor oameni: o deprimare neagra. Unde pofta de viata se scurge incet, incet, ca apa printre tevile de scurgere.

Pe masura ce traiesti esti tot mai dezamagit. Esti tot mai deprimat, pentru ca iti aduci aminte de frumusetea viselor de la inceput. Si peste fiecare vis, se asterne cenusa propriei sale arderi.

Familia ta nu e ceea ce trebuia sa fie. Poate sotia ta nu mai vine acasa la timp. Te intrebi oare unde e, oare de ce nu mai doreste sa te vada la fel ca inainte?

Poate sotul tau s-a reapucat de bautura. Si cuvintele lui dor. Mult prea tare. Sau poate deja nici nu mai simti loviturile lui, obisnuita fiind sa le primesti, sperand sa le primesti doar  tu si nu copii tai.

Sau poate copii sunt cei care te dezamagesc atat de tare. Poate ai avut dorinte pentru ei, si sperai…sperai intr-un „mai bine”. Sperai intr-un sprijin.

Si acum, la batranete, stai si astepti in zadar un telefon. Inchis intre patru pereti, cu lucrul de mana si un biet caine care iti tine companie. De peste 10 ani. Nu mai indraznesti sa iesi din casa.

Ce rost mai are?

Lumea te-a tradat. Tu cu tine…nu mai sunteti prieteni de mult. Ai vrea sa scapi de toate, oboseala e asa de mare. Perspectivele atat de sumbre.

Poate nu stiai. Dar mai exista o raza de speranta si pentru cineva ca tine.

Pentru mine a existat.

Dumnezeu m-a atins, si Prezenta  lui continua in viata mea a fost balsamul de care aveam nevoie. Mi-a dat taria sa ma vindec. M-a sprijinit.

E aproape  de nedescris, dar am sa incerc:

Mi-e Prieten, si sprijin. Ajutor si Indrumator. In clipa cand trebuie sa vorbesc cuiva, El e mereu acolo, si niciodata din clipa in care L-am aflat nu am mai plans singura. Mi-a cules toate lacrimile. Si toate conteaza, fiecare picatura. le-a numarat si le stie.

Dumnezeu nu e mut sus in Ceruri, ci e o prezenta la fel de palpabila si de concreta ca zidul unui munte de granit. E aici, langa mine. Si nu se departeaza nici o clipa. In cele mai adanci disperari, in pesterile unde te ascunzi, te cauta in tacere. Tace, dar stii ca e chiar langa mana ta, sa poti intinde dupa ajutor o soapta.

Anunțuri

14 gânduri despre „Poate nu stiai”

  1. Draga Alexandra 😀 Am postat pe blogul dragutului aluia de pisoi, Tom, si m-am lovit de prea multa neintelegere, sau lipsa de inteligenta, caracter :p M-ai invitat sa scriu la tine pe blog. Pai, daca vrei, o sa scriu cum am devenit -eu- satanist, fara sa incerc sa fac propaganda sau cu lipsa de respect fata de crestinism, ori altceva. Chiar simt ca are legatura cu articolul scris de tine 🙂
    -O zi buna 🙂

    1. Buna Gabriel,

      Stii, asta e principiul bloggeritului: fiecare cu regulile si ograda proprie.
      Acum, intre noi fie spus, eu nu am avut nici o cocnire cu Tomis, si mi se pare un om ok.

      Da, invitatia ramane deschisa. Poti posta orice nu are caracter obscen sau violent, comentariul va ramane neatins. Chiar, ar fi cazul sa enumar undeva niste reguli despre comentarii si moderarea lor. 🙂

      Daca doresti, exista postat un ID de contact, il poti folosi pt schimb de impresii.

      Numai bine. 🙂

  2. Apropo, am citit chestia aia cu „ma pot ruga si eu pentru tine?” :)) Pai… nu, nu chiar 🙂

    1. Te-as ruga sa nu o faci, pentru siguranta amanduroara :)) Tu ai trimite ingeri la mine, iar demonii nu ar sta nici ei neutri :p.

    2. Nu ai cum 😀 Nu ma numesc Gabriel, asta e doar un pseudonim. Intelegi de ce folosesc unul nu-i asa :)?

    3. Nu trebuia sa fiu botezat ca sa mearga ;;)? In caz ca imi stii doar numele, nu si personal, stiam ca trebuie sa fiu botezat. Satanistii fac un ritual prin care isi anuleaza botezul, daca au avut unul 🙂

    Ce zic eu ca e greu de cap… daca citesti ce imi abereaza, ii explic ceva, destul de usor de inteles, iar el… imi abereaza cu atei, cu paradox-uri…

    1. 🙂

      Ei bine:

      1. Nu am facut-o inca, dar daca o sa ma simt in stare poate incerc. 🙂 Si nu as trimite „ingeri”. Doar Dumnezeu ii poate trimite, intrucat sunt slujitorii Lui. Eu as putea trimite Duhul Sfant. Dar asta e o alta discutie. 🙂
      2. Am cum. Dumnezeul care te-a creeat te stie dupa nume. Eu doar ma gandesc la tine si stie cine esti. 🙂
      3. Eu sunt neoprotestanta. Dupa botezul ortodox de mititica, am trait mai mult sau mai putin crestineste. Pe la 22 de ani insa, m-am convertit, voluntar la crestinism. Si m-am botezat in cunostinta de cauza, intrucat botezul celalalt l-am considerat doar un ritual (netraind dupa el, cu nici o convingere, facut impotriva vointei mele, etc.).
      Deci pt mine, orice ritual lipsit de insemnatate in trairea de zi cu zi, e doar atat. Majoritatea celor botezati, pentru mine, au facut candva o baitza mai „cu pompa”. Atat.
      Asa ca…nu e nevoie sa fii botezat.

      Acum, realizezi ca pentru a continua discutia, ar fi mai bine sa il lasam pe Tomis la o parte, ok? Nu mi se pare fair sa discutam o persoana care nu e prezenta la discutie. 🙂
      Si eu personal, nu am nimic impotriva lui.

  3. Ai spus in primul post ca nu ai avut nici o conjunctura neplacuta cu el. Asa ca, mi s-a parut cinstit sa clarific ce am eu cu el :p Dar aici incheiem discutia, pentru ca nici mie nu imi place, mai mult decat este necesar pentru a clarifica niste lucruri 😀

    Nu prea stiu despre neoprotestanti. Imi place ca macar puteti sa alegeti sa va botezati.

    Apropo de ce ai scris tu, imi place formatul :)) Tine minte, nu te contrazic. Ok o fac, dar in nici un caz ostil 😀

    1. Pentru mine nu exista dzeu ca entitate, ci doar ingeri. Ingerii sunt multi, oamenii sunt multi, rugandu-te pentru mine le-ai atrage atentia aspura mea (care si asa e destul de mare, din moment ce imi ocup unele zile blestemand biserici sau ajutand demoni sa ii ucida :)) )

    2. „Dumnezeul” care m-a creat este Satan (Enki dupa numele lui original), caci el ne-a creat pe toti, insa doar cativa ii suntem dedicati.

    3. Sunt curios: Ce te-a facut sa devii neoprotestanta? Iti spun si eu dupa ce m-a facut sa devin satanist 🙂

    4. Punctele pe care le-am denumit „1 si 2” in post-ul asta sunt parerile mele si ale religiei mele, nu mi-o lua in nume de rau (prea tare.)

    1. Am inteles. Moving on. 😀
      Bazand intreaga existanta a credintei pe ideea de liber arbitru, alegeri informate si facute din dragoste, cam trebuie sa lasi oamenii sa aleaga la o varsta la care stiu in ce se baga. Dupa decizia de botez se fac cursuri de cateheza (unde afli cam cu ce se manaca toata treaba, si ai timp sa te si razgandesti. :D)
      @ 1&2 Interesant, nu stiam.
      1. Da, inteleg conceptul. Garantez ca nu te-ar ataca nici un inger. Desi recunosc, nu ar fi placut ce ai pati in prima faza. Cel mai probabil.
      Ingerii nu mor. 🙂 In teologia mea, daca in a ta e altfel nu stiam nici asta.
      2. Atunci de ce „satanism”? Nu e un nume prea pompos? Eu, daca as fi zeita, as cere celor care mis e inchina sa imi spuna pe numele meu, nu pe unul inventat. 😀 Serios, imi poti explica?
      3. Am vrut mai mult si in biserica Ortodoxa nu am gasit ce cautam. Am vrut sa existe o legatura concreta si palpabila intre mine si Creatorul meu, sa stiu ca e la cea mai mica distanta posibila. Ca daca am nevoie de El imi va raspunde negresit.
      Si am vrut sa fie cu doua sensuri. Vreau sa fiu si eu de folos, nu imi place sa iau fara sa dau in schimb.
      Acum am onoarea sa il am pe Dumnezeu ca prieten.
      4. Nimic din ce ai putea spune tu nu m-ar convinge de contrariul ideilor mele. Afirmatiile tale nu ma jignesc, pentru ca e opinia ta, si trebuie sa ti-o respect. Nu inseamna ca trebuie sa si fiu de acord cu tine. „Can we agree do disagree” si apoi sa purtam un dialog constructiv?
      Adica fara sa iti ceri scuze la tot pasul, pentru ca nu ai de ce. 🙂
      Un om caruia ii lipseste simtul mirosului, poate afirma ca teii de la fereastra mea nu miros, dar asta nu ii impiedica pe tei sa parfumeze intreg orasul. Nu? La fel si cu tine, ai convingerile tale, dar asta nu schimba realitatea in care traiesc eu.

  4. „La fel si cu tine, ai convingerile tale, dar asta nu schimba realitatea in care traiesc eu.” Asta chiar imi place. Nu incerc sa-ti schimb realitatea, pentru ca esti fericita in ea, cum eu sunt in a mea. Poate a mea e falsa, poate a ta e falsa, amandoi suntem siguri insa de ce credem (daca ne-am indoi, nu am fi indreptatiti tu sa te numesti crestina sau eu satanist).

    1. „Ingerii nu mor” Aici am gresit eu exprimarea. Intr-adevar, nici in credinta mea ingerii/demonii nu mor, insa pot sa fie intemnitati, raniti, adusi -aproape- de 0 absolut, unde doar cu ajutor din afara s-ar putea recupera. Eu sunt sigur ca m-ar ataca, si m-au atacat de multe ori. Si sunt extrem de puternici, fara Demonul Gardian de care apartin, nu as fi rezistat la asa ceva, nu ma compar in putere cu un inger, cel putin nu inca.

    2. Religia noastra este (iarasi, dupa noi) cea mai veche de pe pamant. Predateaza cu mult crestinismul, sau orice alta religie/credinta. Nu o sa intru in istoria ei sau sa detaliez credinta noastra, pentru ca tie ti s-ar parea baliverne majore 🙂
    Satanism, din respect pentru sacrificul sau. Pentru ca „Stan” inseamna defapt „inamic”, iar numele original al lui Enki nu e nici Satan, nici Lucifer. Numele astea au fost date de crestini, care de altfel i-au suprimat puterea lui si a demonilor. Stiu ca te gandesti „Bun. Daca voi credeti ca Satan este creatorul vostru… cum naiba a putut el sa fie periclitat de ingeri, care ii sunt inferiori?” Pai… e ca si cum un luptator profesionist s-ar lua la harta cu 100 de golani cu cutite. Uite ca pana la urma tot intru in ideea noastra:

    – demonii, ingerii si spiritele neutre au existat cu mult inaintea oamenilor. O civilizatie straveche, care in loc sa avanseze tehnologic, au avansat spiritual, intr-atat incat spiritul/sufletul a devenit mai puternic decat corpul. Astfel…. ei ne-au creat pe noi, oamenii, dupa „chipul si asemanarea lor”, la inceput ca sa ne exploateze. Apoi, dupa ce nu au mai avut nevoie de noi.., au decis sa ne extermine. Satan, fiind unul dintre cele mai puternice entitati, s-a opus, iar demonii i s-au alaturat. Oamenii, pe atunci (nu foarte demult, in jur de 10-8 mii de ani in urma) erau MULT mai avansati spiritual, cu capacitati care noua ne par incredibile. De asemenea… ingerii si demonii nu erau miliarde, cum suntem noi acum, mult mai putini, asa ca, Satan si demonii au castigat razboiul.
    Apoi au venit crestinii. Ajutati de miracole incredibile, facute de ingeri, si de oratori buni, au prins incet incet teren. Mai ales ca oamenii deja nu mai erau atat de spirituali, si au divizat religia si mai mult. Fiind zei romani, zei egipteni, etc… fiecare popor a dat un nume diferit celor mai puternici demoni. Crestinii le-au spus: „Stati departe de vrajitorie, sau veti suferi o eternitate!”, iar cu ajutorul fricii „vorbesc aici de biserica catolica, inchizitia, abuzuri, etc… au castigat atat de mult teren, incat dupa 2 mii de ani, ni s-au „atrofiat” aproape complet orice fel de abilitati „supranaturale”. Iar noi… cei actuali, incercam sa castigam iarasi teren. Reusim, din fericire, incet, dar extrem de sigur.

    Bun. Acum probabil ca razi in hohote, pentru ca sunt sigur ca ti se pare amuzanta „povestioara. Mai ales ca este o ora tarzie, si mai mult ca sigur am scris ca un copil de clasa 1. Ti-as da text-ul original, dar nu cred ca ai vrea sa intri pe site-uri sataniste, sau sa citesti pagini scanate din cartile mele :))

    3. La fel ca tine, vroiam mai mult. Spune-i lacomie in cazul meu, caci asta si a fost. Inainte sa devin satanist, am fost ateu convins. Sincer… a fost mai rau decat daca as fi fost crestin, pentru ca gandurile ca nu exista nimic dupa moarte imi intunecau noptile mai greu decat cea mai negru miez de noapte. Apoi… m-am gandit… „cat am fost crestin… nu am simtit nimic! Sa cercetez… poate ca voi casi ceva care sa ma reprezinte, cat mai ocult, in care relatia credincios/zeitate sa nu fie una de rugaminti fara raspuns” Asa ca am inceput sa caut… am cautat tot felul de lucruri, si am citit multe carti, dar toate mi se pareau baliverne. Pana cand am gasit satanismul. Avea tot ce imi trebuia mie: O realitate religioasa „palpabila”, nu credinta oarba. Avea ritualuri specifice, meditatii, vraji, si erau explicate stiintific, ceea ce m-a bucurat. Apoi am zis: „Tot sunt un ateu in cautare de raspunsuri… Asa ca am incercat. Pentru mine a functionat, m-am simtit mai bine, am primit mesaje directe de la demoni, mi-au fost raspunse rugamintile (in vis sau in timpul meditatiilor) si am ceva ce mi-am dorit: putere.
    Nu sunt un om virtuos, pentru ca sunt extrem de lacom. In rest nu sunt rau din fire sau o persoana fara mila, dimpotriva, nu mi-am blestemat nici cei mai rai dusmani, pentru ca un blestem nu duce la o zgarietura la picior sau la o vanataie, duce la paralizie, cancer, destramarea familiei, si multe alte lucruri negre, pe care le-as regreta MULT prea tare.

    4. Pai asta am si zis 😀 Sunt doar parerile mele, tu ramai cu ale tale 🙂 Eu vreau doar sa vorbim ca doi oameni civilizati 😀

    1. „Asta chiar imi place. Nu incerc sa-ti schimb realitatea, pentru ca esti fericita in ea, cum eu sunt in a mea. Poate a mea e falsa, poate a ta e falsa, amandoi suntem siguri insa de ce credem (daca ne-am indoi, nu am fi indreptatiti tu sa te numesti crestina sau eu satanist).”
      Da. 🙂 Suntem de acord. Nu am incercat niciodata sa schimb realitatea unui om fericit cu ceea ce are. Desi exista si calea in care ii arati ca fericirea sa e doar…aparenta.

      1. Asta este o discutie de purtat pe privat. Din multe mottive, da r principalul e ca desi eu stiu ce vrei tu sa spui, sunt unele explicatii care nu se pot da din varful minaretelor. 🙂 (minaret-ul servea metaforei mele :))

      2. Nu rad, ar fi nepoliticos. ba chiar apreciez eforturile tale de a-mi explica. Povestea asta nu e noua pentru mine, in sensul ca am mai auzit istorii demiurgice pe aceasta tema. Ba chiar si numele Zeului tau imi e cunoscut. 🙂 Nu sunt chiar de ieri de azi, doar nu am studiat in detaliu. Uite, eu nu as citi cartile tale/site-urile de profil pentru ca sincera sa fiu nu am interesul de a studia in clipa asta in profunzime religia ta. Si apoi, te pricepi sa explici foarte bine. 🙂

      3. „La fel ca tine, vroiam mai mult. (…) si am ceva ce mi-am dorit: putere.”
      Da, inteleg. Tie ti se permite aici, sa iti insusesti puterea primita. Eu nu mi-o insusesc, sunt constienta ca sunt doar un recipient. Si e bine asa. Nu neaparat din pricina mandriei, dar in definitiv atata vreme cat ceea ce fac e bine, totul e bine. Singura sursa reala de „bine” in lume e Dumnezeu. Puterea, in schimb, o au si oamenii, si duhurile. Bune si rele. 🙂
      Scopul meu e binele. Nu puterea.

      „(…) si multe alte lucruri negre, pe care le-as regreta MULT prea tare.” Ai grija, fii atent, puterea sfarseste prin a corupe. In mijlocul ei, e foarte posibil sa ajungi sa faci ceva ce ai regreta, in ciuda caracterului puternic pe care il ghicesc printre randuri.

      4. Si civilizat vorbim.

  5. 1. Sunt de acord sa vorbim in privat. Singurul motiv este ca probabil te referi la un serviciu de mesagerie instant (yahoo messenger de ex.), iar asta aduce o implicare mai activa, si o discutie mai dinamica.

    2. Ma bucur ca nu razi. Sincer, nu am intalnit pana acum persoane care sa rada la „povestioara” asta, insa chiar si mie mi se pare putin „ciudata”, din cauza educatiei primite de-a lungul anilor.

    3. „Tie ti se permite aici, sa iti insusesti puterea primita. Eu nu mi-o insusesc, sunt constienta ca sunt doar un recipient.” O mare diferenta. Pentru ca un satanist este un recipient la inceput, este ajutat de Demoni si de Zeul sau, care isi canalizeaza energiile in favoarea lui… apoi, incet incet, evolueaza singur. Scopul unui satanist nu este numai sa devina cat mai apropiat de Satan si Demoni, ci sa devina si cat mai apropiat de puterea lor. Satanism = Puterea proprie (pe scurt). Desigur… asta este foarte greu de atins, chiar si marii nostrii preoti sunt ajutati constant de Demoni.
    Chestia este ca… la noi, legatura este foarte stransa. Vorbim cu Demonii, stim ca ce le comunicam ajunge la ei, pentru ca de multe ori ne raspund, deloc ambiguu. Din pacate, inca n-am avut onoarea de a intalni mai mult de demonul ce imi este Gardian.

    4. Si asa sa ramana :))

    5. Comunica-mi cum ai de gand sa discutam in privat te rog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s