credinta, dumnezeu, personal, scrieri

Inainte de Eva

Am fost pusa fata-in-fata zilele trecute cu sintagma „ajutor potrivit”, asa ca am facut o incursiune in Eden, inainte de Eva.

De ce?

Pentru ca am vrut sa aflu ce s-a intamplat intre aparitia pe lume a lui Adam, si momentul in care Dumnezeu privindu-l decide sa incheie Creatia cu o ultima adaugire: femeia.

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
(…) dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca.
Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, si omul a adormit(…).

Genesa 2: 18-22

Sigur ca Dumnezeu a facut totul intentionat. Planurile Lui sunt mai-mereu cu talc.  L-a lasat pe Adam singur in mijlocul Creatiei, ca sa isi dea seama bine cum stau lucrurile:
Adam cel proaspat creat va urmari toate animalele, vazandu-le perechi-perechi pe toate, si cautand ceva care sa i se potriveasca si lui, o pereche.
Omul desperecheat din gradina Edenului, inconjurat de Paradis, incununarea Creatiei si insotit de Dumnezeu era nedumerit de propria tristete.
Numind animalele, nu a avut cu cine sa se consulte. Poate lipsit de inspiratie ar fi vrut sa si renunte, dar animalele erau deja acolo. Cine stie ce o fi inventat saracul ca sa scape mai iute? 😀
Adam era poate suparat, la un moment dat: „Dar Doamne, de ce tocmai eu singur? Eu care…”
Dumnezeu l-a lasat pe Adam, cred eu, sa stea singurel, tocmai ca sa isi dea seama ca e singur. Pentru ca altfel, capos, poate o facea pe Eva sa planga: „Pe cine mi-ai mai adus, Doamne? Am stat toaaaata ziua cu animalele, ce mai am de facut acum?”  (Poate ca sa nu fie nervos, l-o fi lasat Dumnezeu sa doarma?).
Degeaba e ajutorul langa tine daca nu il vrei. Pentru ca asa suntem noi oamenii, pana cand nu ne ajunge cutitul la os, nu cerem ajutor. Pe toate le stim, pe toate putem sa le facem: pana cand imprimanta e stricata, masina e stricata nu-se-stie cum, si eventual ne-am certat cu cei de langa noi pentru ca nu vrem sa recunoastem cele de mai sus.
Degeaba e ajutorul langa noi, daca nu recunoastem ca avem nevoie de el, si  nu il acceptam.
Cu cat entuziasm o recunoaste Adam pe Eva, o cheama si ii da un nume. Dupa ce toata ziua a dat nume in dreapta si in stanga, Adam gaseste inca un strop de inspiratie si isi cheama nevasta: Işa.
Scazand din barbat o coasta si adaugand o litera, a aparut Eva. Ea nu avusese nevoie de multa asteptare, l-a recunoscut imediat.
Inainte de ea nu il stiuse: trist, singur, obosit, plictisit de monotonia singuratatii. Omului nu ii sade bine singur, a zis Dumnezeu. Asa ca l-a intregit cu ea.
Ce-i drept, Adam a avut rabdare sa isi termine lucrul, l-a implinit cu bine, si apoi L-a ascultat pe Dumnezeu si a stat linistit sa vina somnul peste el.
Adam s-a lipit de Eva, si Eva de Adam. Si amandoi au fost un singur trup. Ca sa nu mai existe singuratate, tristete, tanjire dupa afectiune, lipsa de dialog. Dar, toate astea, au fost…inainte de Eva. Nu?
Asta ar trebui sa facem: sa ne completam unii pe altii. Sa ne umplem lipsurile. Sa fie jumatatea noastra un om mai vesel, mai bun, mai multumit cu propria lui existenta pentru ca noi suntem acolo. Noi, Evele sa umplem golul pe care doar noi putem sa il acoperim, voi, Adam-ii sa ramaneti lipiti fiecare de Eva proprie. Definitiv.
Anunțuri

27 thoughts on “Inainte de Eva”

      1. Eh, cred că pe subiectul ăsta sunt teze de doctorat 🙂 Cum? Dumnezeu a acordat omului libertatea de a alege.

        Și de aici intrăm în teologie din aia care are probleme și discuții interminabile… cu „de ce a creat Dumnezeu șarpele?” „Putea ca El să îngăduie să nu fie ispitită Eva? Dacă da, de ce nu a făcut-o?” etc-uri…

      2. E aici un reglaj fin, si gandurile mele nu sunt tocmai concentrate pe subiect acum.

        Cred ca lucrurile s-au dus la vale cand Eva a ajuns sa ia singura decizia de a manca din mar. De ce? Unde era Adam?

        Se certasera, o ignora? Devenise plictisit? De ce simte ea nevoia sa ia in maini o asemenea decizie importanta? Etc. (ti-am vazut postarea pe twitter 😛 )

    1. multumeeesc. si bine ai venit pe aici.

      din comentariul lui Andrei se intelege ca e cu chef de glume.:D

      e un baiat foarte ok, si am incredere in respectul lui pentru urmasele Evei.

      1. stiu djinni. ideea e ca de ceva zile ne distram pe blog-uri & twitter, si e cam aceeasi conversatie pe mai multe subiecte. si am simtit nevoia sa-l apar, ca il cunosc. si el mi-a tinut spatele mai deunazi, nu ca asta ar conta.

        in plus, textul meu e mai degraba pentru fete decat pentru baieti, pentru ca in vremurile astea multe dintre noi uita cam ce ar trebui sa fim. ocupate cu mii de alte lucruri uitam sa fim naturale si frumoase. si nu e bine. 🙂

    1. corect. insa, Lore:

      doar o singura precizare: te rog frumos sa completezi o adresa de e-mail corecta data viitoare, altfel posturile tale nu vor mai fi aprobate. e o regula general-valabila.

      nu are rost sa ne ascundem identitatile sau sa ne asumam altele, nu?

      1. Observ ca nu ti-a iesit. Un e-mail sau nu mai poti comenta, please.

        Campul ala este acolo pentru a acorda o minima decenta conversatiei noastre. Ai IP Static, deci, te rog sa te conformezi minimelor reguli de politete 😉

  1. Eu am lasat deja o adresa corecta de mail 🙂

    Motto-ul tau este ceea ce mi-am ales si eu ca fiind esenta Bibliei!

    Foarte bun articolul si chiar ma minuneaza o asemenea profunzime la o fata tânara ca tine. Dar…de unde pot sti care e Eva proprie Adamului meu? Adam n-a prea avut cum sa aleaga, la el lucrurile erau clare….

    1. Adam nu a mai avut nevoie sa aleaga. Dar si dintr-o mie tot pe ea ar fi ales-o. Stiu eu. 🙂

      In dreptul tau vei sti, dar iti spun si tie ce l-am sfatuit pe fratele meu:

      Afla cine esti si ce fel de pereche iti trebuie. Asculta-ti inima, si apoi…intreaba-L pe Dumnezeu. S-ar putea sa te surprinda rezultatul. 🙂
      O sotie trebuie sa fie un mini-me ascultator, ci o completare perfecta si intima a ceea ce esti tu. E un up-grade, asta e. Marriage should be the ultimate upgrade.

      1. Ce simpla e viata ta daca le stii pe toate….iar daca-mi ascult inima…merge, o perioada…dupa care urmeaza o alta perioada pentru ca-mi ascult din nou inima. Problema e asa: calea aleasa la un moment dat nu mai poate fi schimbata dpdv al cutumelor bisericii. Si nu ma consider suficient de neprihanit pentru un asemenea dialog.

        :-))))) Ultima propozitie, cea cu italic, e senzationala, pentru ca o poti interpreta oricum. Intrucât una e „should be” si alta e „has to be”. Cel putin asta am citit eu in dictionarul de la Teora….

      2. Dar cine crede ca le stie pe toate? Eu? 😀

        Sa ma fi vazut cand eram mai tanara, intre timp mi-am revenit.

        Problema cu inima e si ea spinoasa. De multe ori are capriciile ei. Si nici o verificare cu definitia de dictionar nu merge:

        – fluturi in stomac – check
        – noduri in gat cand trece pe langa mine – am.
        – roseata in obraji cand se uita atent la mine – si aia este.

        :)) Dragostea e ai mult de atat, dar pt fiecare e diferita. Pentru mine inseamna liniste si libertate.
        Pentru tine nu iti pot spune eu ce este. De-aia ti-am si zis ca vei sti. Adica tu singur.

        „should be” e un potential care trebuie implinit. e un asa-ar-trebui deci haidem intr-acolo. 🙂 in fraza mea amuzanta de mai devreme 😉

  2. „Adam nu a mai avut nevpoie sa aleaga. Dar si dintr-o mie tot pe ea ar fi ales-o. Stiu eu. :)”
    Eşti tare simpatică…s-ar putea să ai dreptate…probabil tot pe ea ar fi ales-o.
    Apropos…îţi citesc toate articolele numai că nu la toate comentez. Unele din ele sunt atât de bine scrise încât nu pot să spun nimic…aş ştirbi din frumuseţea lor.

    1. Multumesc. Dumnezeu ma incurajeaza mult zilele astea prin toate comentariile voastre. Inseamna mult pentru mine ca ce scriu inseamna ”ceva” pentru altii.

      Comenteaza fara grija, o perspectiva in plus nu strica niciodata. 🙂

  3. e necesar sa cunosti inceputurile. altfel…, vai de el viitor. daca nu era nevoie sa meditam la ce s-a intamplat atunci, nu mai aveam nimic scris atat de simplu… Da, o tema pentru vesnicie. nice

  4. Inainte de Eva era…sarpele! Si asa Adam si sarpele haladuiau prin Eden… Apoi, intr-o buna zi, s-a ivit…Eva! La inceput, n-a contat, dar cu trecerea timpului, sarpele era din ce in ce mai frustrat… pana cand si-a facut un plan! Ceea ce i-a luat ceva timp, a fost .. alegerea pomului.. Erau multi si feluriti, cu roade sau fara… A ales.. marul, caci .. o patise si el, cand s-a pomenit cu un fruct picat drept in capul sau! N-a inteles atunci vre-o lege cosmica, dar.. ceva tot a priceput: ceea ce loveste odata, poate lovi si de doua ori! Mai departe e..history!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s