cautari, evanghelistice

Subiectivisme: pentru bapticostali si alte forme de crestinism

Foto by: QualityC, click pt sursa.

Urmaresc cu foarte putina incantare razboiul blogosferic desfasurat in jurul anuntului fr.Iosif Ton si al alipirii sale de miscarea Strajerilor.

Sunt implicati multi oameni ale caror opinii in mod obisnuit le-as privi cu respect si a caror pregatire si interese spun multe despre dansii. Pe de alta parte stiu ca doctrinar vorbind nu ne suprapunem 100%.  Sunt penticostala. Si nu mi-e rusine sa spun ca da, cred cu tarie in manifestarea Duhului Sfant si a darurilor Sale si azi. Da, Azi.

Cum sustin ceea ce spun? Pai va invit la mine la biserica. Si nu numai, dar sa zicem ca e o varianta care mi-a venit prima in minte.

Sa o luam de la capat.

Toata lumea il stie pe Iosif Ton. Cine nu, poate sa inceapa aici.

Nu pot comenta un personaj de marimea si importanta lui Iosif Ton. Desi nu pot sa nu observ ca altii nu numai ca nu se sfiesc sa discute despre asta. De fapt, s-au scris unele texte atat de inversunate, incat devin in loc de discutii argumentate o vanatoare in toata regula.

Desigur, directiile in care se arunca pietrele nu sunt mereu coerente, si am citit pe ici-pe colo (la asemenea cantitati de venin, va spun deschis ca nu am citit tot, pentru razboaie vajnice ma uit la OTV, nu citesc bloguri crestine – acum atac in principal comentatorii infierbantati, care uneori scriu mizerabil). Se arunca pietre in baptisti, se arunca pietre in Strajeri (adica de fapt in carismatici), se arunca pietre in fr. Ton, se arunca pietre in penticostali. Se arunca si pietre in Duhul Sfant. Am citit atata ura in cele cateva zeci sau sute de comentarii pe care am avut  curajul sa le citesc, incat am inmarmurit. Daca nu aveti dreptate, voi cei asa de vehementi?

Nu stiu cine sunt Strajerii. Nu am fost acolo. Nu i-am auzit si nici nu am experimentat vreuna din intalnirile lor ca sa imi pot da cu parerea. Dar doar pentru ca sunt diferiti de mine, nu am de gand sa ii blamez sau sa accept despre ei pareri gata mestecate. Inteleg din blogosfera ca inca nu exista o teologie articulata. Ca oamenii care se aduna inca nu au decat dorinta sa se apropie de Dumnezeu. Sincer si profund. Asta inseamna ca sunt deschisi la orice ar insemna apropiere de Dumnezeu. La orice inseamna o mai apropiata cunoastere a Sa.

Eu ma gandesc ca multimile de credinciosi nu sunt de fapt numai o masa de manevra, ci pot inclusiv sa schimbe directia natiunilor lor. Mai ales daca acei oameni isi tin mintea si inima deschise la calauzirea lui Dumnezeu. (Aici ma regasesc penticostala, intr-adevar revelatia s-a incheiat, calauzirea continua).

Am vazut videoclipurile cu pastorul Chris. Sincera sa fiu mi-a fost mila de el. Sunt in mod cert multi oameni care il iubesc, dar miile de credinciosi care se roaga acolo, incordarea credintei prezente acolo, vor coplesi la un moment dat orice prezenta umana de pe scena. Mai devreme sau mai tarziu omul acela nu va mai fi, dar oamenii credintei vor ramane. Dumnezeu va ramane.

La fel si in miscarea Strajerilor. Daca acesti oameni vor reusi sa formuleze mai clar ce anume ii aduna laolalta, de ce parte a evangheliei prosperitatii se afla (cred ca deja s-au dezis de asa ceva, de fapt) si alte amanunte disputate in ultima vreme, ma intreb oare vom mai avea ce pietre sa aruncam?

Mi se pare ca toata agitatia asta a devenit un fel de paruiala generalizata deloc eleganta, si ma simt destul de rusinata ca intervin. Inca o data mi se dovedeste ca in stil mioritic si evanghelic, ducem lipsa de o educatie a dialogului, a construirii de argumente. Cand vedem rosu in fata ochilor, gata. Uitam logica si ratiunea si „discutiile” se transforma in scenele acelea celebre din filmele americane in care fiecare da in fiecare cu ce apuca. Sinistru.

Va imaginati ce hilar aratam din exterior? Pentru ca in galagia asta de posturi si comentarii si racnete scrise, oricum nu se intelege nimic.

Un apel la unitate si la spirit crestin ma tem ca ar suna sec si lipsit de credibilitate. Si totusi. Daca cei care striga si arunca cu pietre s-ar opri putin si s-ar gandi: „Dar…daca NU avem dreptate?”. Utopic, stiu.

Si totusi, sper ca toti oamenii astia infierbantati sa isi aduca aminte ca suntem, totusi, frati. Si ca nu asta e atitudinea corecta.

As vrea sa incerc sa imi dau seama daca suntem gata sa lasam pietrele jos, sa le lasam jos astfel incat sa creasca iarba peste ele? Sa le lasam uitate, pe toate?  Va rog?

Anunțuri

9 thoughts on “Subiectivisme: pentru bapticostali si alte forme de crestinism”

  1. Şi eu sunt contrariat la fel ca tine de gâlceava iscată pe marginea „Străjerilor”. De regulă când aud de o grupare nouă îmi spun că această grupare îşi va continua activitatea dacă acest lucru e de la Domnul. Dacă nu e de la Domnul se va autodistruge.
    Acum trebuie înţeleşi şi bloggeri, mai ales cei cu reputaţie şi cititori mulţi. Sunt nevoiţi să scrie despre subiect altfel devin suspecţi.
    Cât despre mine,pot spune că nu-mi place gruparea „Străjerilor” dar am înţeles că nu doar penticostalii vor fi mântuiţi ci şi aparţinători a altor grupări; astfel sunt nevoit să fiu ecumenic.
    Îndemnul tău de final e bun şi subscriu la el…tăcerea şi liniştea alături de timp vor certifica materialul din care sunt fabricaţi „Străjerii”

      1. mă pregăteam să răspund cu „like x4” dar m+am abţinut :))

        păi mi-a plăcut faptul că nu ai dat cu piatra. nici eu nu cunosc multe dar ştiu că ceea ce vine de sus se manifestă cu respect, răbdare, blândeţe, simplitate, şi tare dezamăgit am fost să descopăr în atâţia „giganţi” ai blogosferei evanghelice exact opusul… Adi Sârbu avea mare dreptate când scria treaba cu „zgârie orice erou şi vei găsi un monstru”. sigur, poate fi adăugat un mic amendament dar ideea de bază rămâne în picioare 🙂

      2. Teo, am prieteni de ambele parti.

        Si e dureros, vorba cuiva de peste „lac”. Se fac afirmatii, se arunca vorbe grele, si se arata rani vechi inca neinchise, care alimenteaza furia.

        Trist.

        Nu imi place sa dau cu parul. Astept roadele. 🙂

  2. Am sa fiu acid, dar din cate am vazut pana acum, la strajeri e cam asa: ciudat ca la harismatici, si plicticos ca la… noi.

    Acum mai serios, au preluat treburile alea cu „proclamatiile” harismaticilor, sunt fani „pastor Chris”, prieteni cu Razvan Mihailescu, dar inca nu sunt asa zbanghii ca harismaticii „cu vechime”. Sincer, sunt dezamagit de aceasta „miscare de trezire”, ma asteptam sa fie ceva serios, dar e aceeasi Marie cu alta palarie.

    Apoi faza cu „s-au dezis de evanghelia prosperitatii” pica, de exemplu, cand ii aud la conferinta lor repetand in cor o rugaciune-proclamatie dupa Ioan Demeter, din care retin chestii de genul: „Hristos locuieste in mine, si Hristosul care locuieste in mine nu poate fi bolnav, nu poate fi sarac, (…) Rostesc prosperitate peste acest oras, rostesc prosperitate peste Romania” – asta in conditiile cand in mediul penticostal se aud de ani de zile profetii cum ca in viitor ne va fi mai greu, nu mai usor (chiar Wilkerson are un mesaj profetic in acest sens), iar azi suntem intr-o criza economica mondiala; asta in conditiile cand Pavel se da exemplu spunand „m-am deprins sa traiesc si in belsug, si in lipsuri”, nu ne invata rugaciuni-proclamatii care sa declanseze prosperitatea obligatorie. Daca deschidem scripturile, il vedem pe Pavel cu rugaciuni neascultate, ii vedem pe colaboratorii lui apropiati bolnavi (chiar asa, oare de ce nu a proclamat sanatate peste ei?). Se pare ca unii deschid mai tare alte carti si internetul, decat scripturile…

    Putem gresi blamandu-i, si putem gresi alaturandu-ne lor. Un lucru de care sunt sigur, este ca Scriptura se interpreteaza in totalitatea ei, nu doar preluand pasaje si versete care ne convin. Astfel harismaticii argumenteaza ca la ei se implineste promisiunea lui Isus „voi veti face minuni mai mari decat acestea”. Dar eu as putea argumenta ca acelasi Isus ne-a invatat care este testul invataturii mincinoase–roada. Ce roade au baptistii, care sunt criticati pentru inchistare in cesationism? Din cate stiu, fac misiune in tara si in afara ei. Vestesc Evanghelia, planteaza biserici. Ce roade au harismaticii? Hm… ei invata „lupta spirituala”, preiau tot felul de invataturi, si… se vindeca, traiesc interventii miraculoase ale lui Dumnezeu in viata lor. Cel putin asa marturisesc. Ce roade are un om de talia lui Wilkerson, un penticostal, care critica evanghelia prosperitatii si alte invataturi noi? Cum suna o organizatie mondiala care aduce Evanghelia printre bandele de delicventi si printre cei drogati? E suficient? Si totusi Wilkerson este un om de o modestie exemplara, care nu se umfla in pene cu realizarile lui. Nu este un triumfalist, ci cu simplitate si smerenie ne spune ca au venit la el pastori din alte tari sa afle vreun secret, vreo metoda a trezirii, vreo invatatura adanca, iar el i-a trimis inapoi acasa, sa se roage personal. Atat. O dorinta dupa Dumnezeu, o rugaciune insistenta. Nimic nou, nimic ascuns, vreun secret, vreo tehnica, vreun truc nou. Doar batrana tehnica a lui Ilie si Daniel, oameni ai rugaciunii.

    In incheiere, sa nu uitam „instructiunile de folosire” primite de la Cel pe care il numim Domn: „si voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si imi veti fi martori, in Ierusalim, in Iudeea, si pana la marginile pamantului”. Altfel spus, Duhul Sfant nu s-a dat Bisericii (doar) ca sa avem divertisment sacru la program, ci ca sa raspandim Evanghelia. Adica e si pentru „uz extern”. Aici mai avem de invatat, atat penticostali clasici, cat si harismatici.

    1. Wow, te-ai camuflat. Sa iti fie rusine, te-am recunoscut dupa stil :), si am confirmat cu IP-ul.

      Draga S., cand ai inceput cu „voi fi cinic” am tresarit putin, ma asteptam la…cine stie ce.

      Putem gresi blamandu-i, si putem gresi alaturandu-ne lor.

      Corect. Depinde ce iei de colo sau de colo.

      Imi place mult analiza ta, e totusi „la rece”. Am citit atacurile din ultima vreme asupra penticostalilor, din partea baptistilor suparati pe Ton, si presupun ca ori nu ai ajuns tu acolo (adica sa le citesti), ori nu te lasi tarat in argumentatiile „unora”.
      Ce vreau sa zic cu asta?
      1. Ai fost mai coerent si mai echilibrat decat unii din mai marii blogosferei. Felicitari!
      2. Iti zic in particular, pentru ca asa e frumos. Dar e de bine.

  3. Pace ,Alexandra! Am citit articolul tau si e foarte interesant , chiar mia plăcut cum ai scris ! Te apreciez ! Multă binecuvantare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s