cautari, zi de zi

[Guest Post] Sa fim pregatiti pentru copilul nostru – Elena Dumitrescu

By Rocknroli, click imagine pt. sursa

Elena este o persoana deosebita. Tot ce iese de sub mainile ei iese frumos. Dovada, in primul rand baietelul ei. O frumusete de copil!

In al doilea rand, puteti vedea aici, blogul ei.

Mi-a fost colega de liceu, in prima banca de pe randul de la usa. Povestea ei e frumoasa, dar nu e simpla. Discutam amandoua despre provocarile pe care maternitatea i le-a adus in cale, despre modul in care o familie unita si puternica poate face fata unui copil. Primului copil.

Discutam despre importanta prioritatilor, si am rugat-o sa scrie cateva randuri, in timpul pe care copilasul i-l mai lasa liber, despre concluziile ei, ca proaspata mamica. Sper sa va fie de folos:

“Un copil este o binecuvantare.” Ca mama, auzi aceste cuvinte foarte des. A devenit aproape un cliseu, luat ca atare, fara posibilitatea de a completa cu un “ da, dar….” Ca mama stii ca e asa, stii ca un copil este intr-adevar o binecuvantare, dar tot ca mama mai stii ca nu simti asta tot timpul.

Poate suna dur sau pesimist, insa nu oricine poate fi parinte. Ca parinte trebuie sa uiti complet de nevoile tale: odihna, relaxare, hrana, timp. Trebuie sa devii o fiinta supranaturala care trebuie sa aiba grija de un copil neajutorat chiar daca oboseala este coplesitoare, chiar daca rabdarea este pe punctul de a fi epuizata, chiar daca vrei doar sa stai in fotoliu si sa plangi. Duritatea cu care te loveste aparitia unui copil te ajuta sa devii puternic pentru el, te ajuta sa-ti omori egoismul si sa devii capabil sa-i fii exemplu.
Copilul tau trebuie sa te stie vesel, increzator, iubitor si cald. Copilul tau, fara sa vrea, ia de la tine tot ce ai de dat: dragoste,  atentie, timp, rabdare. Iti ofera in schimb ceva nepretuit: isi pune mica lui viata, mica lui lume in mainile tale.
Orice mama ar intelege ce spun, orice mama stie cat de dulce este dragostea pe care ti-o arata un copilas. Si orice mamica stie ca sotul ei a fost uneori pe planul doi atunci cand in viata lor de familie a aparut un bebelus.

Trecand prin experienta nasterii si ulterior a ingrijirii unui bebelus, imi dau seama ca un copil nu este intotdeauna o binecuvatare pentru familia lui. Poate fi o binecuvantare pentru fiecare membru al familiei in parte, dar nu si pentru familie ca intreg. Am citit undeva ca un copil accentueaza starea de fapt in care se gaseste familia lui: daca cei doi formeaza un tot unitar, daca familia este puternica, atunci bebelusul nu va face altceva decat sa o intaresca si mai mult, pentru ca intre cei doi exista dragoste,  intelegere si putere de sacrificiu. La polul opus, cand familia este doar o convietuire, cand sunt doua entitati separate care traiesc sub acelasi acoperis, copilul va aduce dezbinare, stres, si in cele din urma cineva va ceda.

Nu toti tatii stiu sa devina parinti atunci cand li se naste un copil, ci raman ei insisi la stadiul de copil-mare, ingrijiti initial de mama si apoi, dupa casatorie, de sotie. Pentru aceasta categorie, nu conteaza ca sotia lor (cea care trebuia sa faca mancare, curat, calcat , spalat) are nevoie de sprijinul lor emotional si practic, ci va conta ca orgoliul lor ramane nesatisfacut ”din cauza” timpului pe care sotia il petrece (asa cum e  si firesc) cu copilul. Sotia va deveni in aceasta situatie din ce in ce mai frustrata pentru ca vede in barbatul cu care s-a casatorit o noua fata, aceea de barbat neintelegator si egoist si de aici e usor de dedus unde se va ajunge.

Pe de alta parte, sunt si mame care, odata trecuta perioada “critica” in care bebelusul are nevoie tot timpul de ele, nu mai gasesc calea inapoi catre sotul lor, catre viata de familie pe care o aveau inainte.
In orice situatie, noi, ca oameni, si mai ales ca parinti, avem nevoie de justa masura, adica de echilibru. Sa nu cadem in nici una dintre extreme, sa ne fim alaturi, sa ne sprijinim, sa ne sfatuim si in primul si in primul rand sa ne iubim, pentru ca parinte nu te nasti ci inveti sa fii. Sa nu uitam ca asa cum este familia noastra asa va fi si familia copilului nostru pentru ca noi suntem exemplul  pe care el il urmeaza.

Anunțuri

2 gânduri despre „[Guest Post] Sa fim pregatiti pentru copilul nostru – Elena Dumitrescu”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s