evanghelistice, in apararea credintei

Embargou

Unora le place atentia,  le place ca sunt ascultati si din asta isi fabrica tesatura satisfactiilor personale.

Adaugam peste asta si subtila culoare a impresiei ca  ar detine adevarul, si gata: gasim un cruciat galagios si inarmat, caruia nu ii e teama sa isi foloseasca sabia din dotare., infofolit bine in armura sa iluzorie. Si nu striga nimeni catre el ca e gol si ca e frig afara!


O blogosfera evanghelica ar trebui sa fie aer curat, precum titlul unui portal pentru tineret (si nu numai).

M-am saturat de pruncii astia care au sosit ieri pe meleagurile scrisului, cu casul la gura inca, si care se cred mari razboinici. Si care in loc de duel de cuvinte si idei, dau iama ca in papusoi cu batele cioplite grosolan indreptate spre capetele preopinentilor. M-am saturat de faptul ca nu exista o minima cultura a dialogului civilizat.

M-am saturat de superficialitatea asta evidenta: nu te citesc, trag concluzii aiurea, dar asa-ti dau vreo doua pentru  ca nu esti de acord cu mineee!

Si totusi, au scoli inalte absolvite, au functii oficiale, sau in curand au peri albi in cap. Sunt oameni care sunt priviti cu luare aminte, si care imprima anumite idei, anumite discursuri peintre cei care au nefericirea de a le da credit.

Indiciu:

Stiu ca nu vi se pare extrem de util sa stiti sa stati de vorba, dar va garantez eu ca si asta e o arta. Si ca poate aduce multe impliniri si satisfactii. Si poate evita razboaie si varsari de sange fratesc.

Culmea, tratate cu eleganta si  tact, multe dintre subiectele cu iz de tabloid ar putea fi suportul unui noi impuls la dialog si ar putea ajuta la gasirea unor solutii utile. Insa nu e cazul…ceea ce se petrece e doar scandal.

Asa ca ma gandesc si eu, asa la final de an, pentru toti pruncii astia:

Nu ar fi mai bine sa le dam un dus rece, si sa ii inconjuram, cu toata dragostea intr-un con de tacere? Fara comentarii, linkuri, fara sa le mai citim blogurile? Macar pana la anul?

Poate le face bine.

Propun un embargou, si rezultatul lui sa fie tacerea.

Anunțuri

10 thoughts on “Embargou”

  1. Nu e deloc rea propunerea ta referitoare la embargou. E chiar incitantă.

    Acum nu toţi despre cei care vorbeşti tu sunt prunci…cel puţin nu fizic…dar la atitudine, argumentare şi idei sunt chiar bebeluşi.

    Scandalul de care vorbeşti face „bine” unora şi Doamne ce se mai hrănesc cu „binele” acesta.

    Cât despre cruciat, sunt destui care i-au spus că e gol şi că e ger afară dar el o ţine pe a lui. Nu ştiu dacă el chiar crede în ceea ce face şi ce zice dar am uneori ciudata senzaţie că ştie că se minte singur.

  2. La cum ai scris tu textul ăsta, aproape oricine poate „să se simtă”, ca să zic așa. Că, bănuiesc, fiecare mai dă cu bâta-n baltă din când în când.

    De altă parte, ca embargoul să fie eficace, ar trebui cunoscute teritoriile aflate sub sancțiune publică. Fiecare însă trebuie să le descopere pe cont propriu, pentru că, dacă dai nume, se interpretează în fel și chip. Plus că le faci și trafic, ceea ce nu e de dorit. Problema cred că rămâne într-o oarecare măsură insolubilă, atâta vreme cât nu există ceea ce numea d-l M. Cruceru ucenicie. Nici cu asta însă nu mergi prea departe, că ucenicul va semăna cu mentorul.

    Uite, eu cred că dacă ăia de care vorbești tu au audiență (mare), atunci înseamnă pur și simplu că așa arată publicul și acesta e nivelul de receptivitate al majorității. De pildă, pe un site cu foarte mare trafic am găsit (după cum bine știi) niște gogomănii. Nimeni nu le-a taxat. N-ar fi fost deloc o idee rea ca administratorul site-ului să publice un guest post cu o poziție ce contrazice textul celălalt, ca oamenii să poată alege singuri care argumente li se par mai întemeiate.

    Culmea știi care e? Că tot cei care au un pic de bun-simț și de demnitate, un pic de modestie intelectuală și oarece exigență cu ei înșiși se vor sesiza și poate că te vor lua în serios. Ceilalți vor continua într-o veselie ca și până aici. Iar dacă nu-i citești tu, nicio pierdere, măcar nu vor mai avea un critic…

    1. Lasa, sa ne simtim toti. Nu strica. Eu asa cred.

      Cateva mici amendamente…subiective:

      Voi merge pe stilul de ucenicizare al lui Danut Manastireanu (subiectiv, da)? La Marius Cruceru am gasit unele idei cu care nu pot fi de acord in totalitate, si atunci nu ma bag.

      Pe de alta parte, trebuie sa fii facut dintr-un anumit material ca sa poti fi mentor. Si anumite trasaturi din „stilul” acestor vajnici razboinici ma fac sa cred ca nu pot creste copii spirituali. Mai multi batausi, poate.

      Ai mare dreptate. Insa stii ce? Chiar daca au audienta mare sau maricica, tam-tam-ul facut de altii cu audienta mare pentru acestia, le creste vizibilitatea. Si…nu are rost. Ce alt subiect ar mai putea fi scos la inaintare care sa faca iarasi blogosfera sa se crizeze? O groaza, probabil. Dar sunt din acelasi aluat. Asa ca putem sa intoarcem capetele.

      Teofil, eu am taxat. Stiu ca nu conteaza, si stiu ca numele meu nu spune mare lucru, dar am considerat ca ai avut mare dreptate. Sper sa intelegi ca nu ma dau mare,ci iti spun ca mai exista oameni care citind comentariile si postarile celor care gandesc ca tine si ca mine poate isi schimba parerea despre anumite aberatii.

      Dar recunoaste ca a fost mai simplu sa tratezi cu acel proprietar decat cu valul asta nou de…scriitori.

      Oho! Eu nu ii citesc deloc! Doar prin recul pe blogurile care merita citite. Si m-am saturat sa citesc in locurile unde chiar e ceva de citit tot despre categoria asta.

      Si da, pe categoria cu modestie si bun simt contez si eu. Doar suntem in blogosfera evanghelica. Ar trebui sa avem si noi asa ceva. Cat de cat.

      1. Uite că mi-a mai venit o idee. Dacă ar fi mai prompt și mai aspru sancționați și când comentează pe anumite bloguri cu vizibilitate. Dacă nu ar fi lăsați să se desfășoare în voie, poate că s-ar mai potoli. Poate că și-ar vedea lungul nasului. E știut că cei gen Zoso sau alții nu aprobă comentarii care sunt făcute numai de dragul traficului. Mă întreb de ce ar fi „mogulii” noștri mai îngăduitori…
        Danuț Mănăstireanu e unul dintre cei care-i sancționează pe unde-i prinde. Fără menajamente. Cât despre mine, n-am avut ocazia să fac asta decât în câteva situații. Păcat 😀

        PS: Când pomeneam ideea de ucenicie în legătură cu M.C. nu subscriam la convingerile sale, ci doar făceam aluzie la un schimb de replici de pe facebook în care el deplângea absența ucenicizării ca fiind marea lipsă a creștinătății. Nici măcar cu ideea asta nu sunt de acord (eu zic că unitatea e marea lipsă), însă sunt de acord că ucenicia e necesară. Nu neapărat pe modelul „Emanuel”, însă avem o grămadă de exemple în istoria Bisericii. Cele din Pateric sunt absolut fascinante, însă cu totul indezirabile zilelor noastre. Poate că știi exemplul ucenicului care a fost pus de către un avva pe care-l slujea să ude un toiag înfipt în pământ. Ucenicul l-a udat, zile în șir, săptămâni, luni, ani… în cele din urmă toiagul a înflorit. „Iată rodul ascultării”, a conchis bătrânul.

        edit: mi-am permis sa iti editez din comentariu partea de final, pe care cred ca ai uitat-o acolo.

      2. Dacă ar fi mai prompt și mai aspru sancționați și când comentează pe anumite bloguri cu vizibilitate.

        Da. Da si iar DA!

        M.C. nu subscriam la convingerile sale, ci doar făceam aluzie la un schimb de replici de pe facebook […]a fiind marea lipsă a creștinătății. Nici măcar cu ideea asta nu sunt de acord (eu zic că unitatea e marea lipsă), însă sunt de acord că ucenicia e necesară.

        Nu am spus asta, si inteleg ce doresti sa spui si tu. Am simtit nevoia sa precizez, pentru ca…pentru ca. 😀

        Si da, unitatea ne lipseste, e adevarat. Dar sa fii atent ca acum vei fi acuzat de ecumenism. 😀 Si toti stim ce inseamna astaaa…

    1. Depinde cum si cu cine.

      Dar rau? 🙂

      Ia sa vedem ce spuneau altii mai tari ca noi:

      … alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
      Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. (Filipeni, 3)

      1. Păi da…şi bine spunea Apostolul.
        Dar vezi tu? Cruciatul nostru nu poate crede în ecumenism. Că nu crede e una. Problema e că încearcă se se ridice deasupra. O atitudine luciferică s-ar putea zice…

      2. Corneliu, hai sa stabilim ceva:

        1. Nu ma refer strict la un singur personaj prin ceea ce am scris. E vorba de o categorie de persoane.

        2. Hai sa lasam termeni de genul celui folosit de tine pentru categoria descrisa mai sus. E un cuvant tabloidic, greu, imi face rau. 🙂

        Nu e nici un fel e doar mintea unui om care inca nu a ajuns pe un nivel care sa ii permita sa inteleaga exact ce spui tu. Ori are preocupari mai prozaice, ori e mai nou in credinta, ori…nu stiu. Dar nu il demoniza pentru ca nu gandeste ca tine. Cazi intr-o capcana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s