credinta

Atunci cand copiii mor

Am auzit deseori cuvintele: „Copilasii cand mor se duc in Cer si devin ingeri”.

Vreau sa spun ceva si nici nu stiu cum sa intru in atmosfera necesara pentru a o face.

Dumnezeu nu joaca zaruri cu soarta noastra. Nu face transmutatia sufletelor, pentru a usura constiintele noastre vinovate, sau pentru a ne linisti noua durerile unor asemenea pierderi. Chiar daca stie cat de greu este sa pierzi un copil. Tocmai pentru ca stie cat de greu este sa pierzi un copil. Singurul Fiu.

Legatura pe care o avem fiecare dintre noi cu Dumenzeu este acel singur lucru care defineste directia in care va merge mai departe sufletul unei persoane dupa ce se dezleaga de trup. Dar aceasta legatura trebuie formata in cunostinta de cauza, trebuie intarita si sprijinita prin marturisirea prin fapte si printr-o viata predata lui Dumnezeu.

Ce sanse are un copil care nu e constient de sine sa fi construit o asemenea relatie? Ce sanse are un copil omorat in pantecele mamei sale sa nu ajunga in Iad?

„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni…”Exod, cap. 34.

Copii care mor ajung in acel loc tainic unde asteapta Judecata. Judecata la care vor fi gasiti nevinovati. Nevinovati pentru ca si ei sunt cuprinsi in Jertfa lui Hristos.

Va spun eu ca e asa, pentru ca Domnul Dumnezeu este Bun. Este singurul Bun cu adevarat.

P.S. Acest cantec a fost compus de catre o femeie care a trebuit sa aleaga intre viata ei si a copilului ei nenascut. Aceasta alegere a dus la un avort, si din suferinta aceea s-au nascut aveste versuri si aceste note.

Anunțuri

10 thoughts on “Atunci cand copiii mor”

  1. Probabil din punct de vedere al dorintelor noastre ceea ce susțineți poate fi adevărat, dar din punct de vedere Biblic nu avem nici o dovadă care să ne spună ce se întâmplă cu acei copii care mor, avortați sau înainte de a fi la vârsta conștienței de sine.

    1. Darido, nici nu am sustinut asa ceva.

      Dar Dumnezeu, asa cum il cunosc eu, nu Se contrazice niciodata pe Sine.

      Dar am tras o concluzie din ceva colateral:

      Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. 1 Ioan 3:7

      si

      Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege.
      13 Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. Romani 2:12, 13.

      Ambele versete de mai sus vorbesc despre posibilitatea de a trai in neprihanire, de a accepta mantuirea, samd.
      Toate aceste suflete ar fi astfel inzestrate cu viata si cu un trup doar pentru a fi macelarite si nelasate nici macar sa vada marturia cea mai elementara despre Creator: creatia lui cea minunata.
      Ar fi crud, urat si nemasurat de lipsit de dragoste asa ceva. Cum toate acestea contrazic ideea de Dragoste si Bunatate, adica ceea ce este Dumnezeu, aceasta este incredintarea mea personala.

      1. Da, textele postate vorbesc despre ceea ce ai spus. Totuși un copil este inocent, nu are nici o vină, eu unul nu cred în transmiterea păcatului Adamic în copii. Natura umană devine păcătoasă, supusă păcatului o dată cu conștientizarea lucrurilor greșite, rele. Conștiința unui copil nenăscut nu e chiar așa dezvoltată pentru că nu i s-a pus în față alegerea. Prin urmare aș tinde să cred că un copil nenăscut este acceptat ca om(nu înger) în împărăția Sa.

      2. Ei bine, eu stiu cam asa:

        De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Romani, 5.

        Adica, pacatul se mosteneste. Din cauza pacatului lui Adam si al Evei, intreaga fire este facuta necurata. Pamantul cu totul va arde, Creatia cu totul se va face noua. Animalele nu au pacatuit, pietrele nu au pacatuit, si totusi totul va fi renascut, refacut. Pentru ca totul este intinat, corupt de pacat. Din cauza asta plange si David:

        Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Psalmul 51.

        Stim bine ca David nu era un copil nascut in nelegiuire, mama lui nu pacatuise, nu era nici curva nici preacurva. David canta si deplange o stare de fapt: toti traim sub blestem, suntem acoperiti de nelegiuire pana in clipa in care flutura deasupra noastra steagul biruintei: Hristos Mantuitorul!
        Continui cu o subliniere:

        Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. Iov 14.

        Iata din nou adeverita ideea ca mostenirea necuratiei ramane, de la parinti la copii. 🙂

      3. E vorba despre oameni maturi, păcatul exista în lume, el ataca persoanele, pe un copil de 2 sapta ce paote să îl atace?

    1. Tu trebuie sa tii cont ca opiniile si ideile de pe blogul meu nu sunt teologice, ci doar idei de bun simt, asa cum le-am simtit sau invatat citind Scriptura.

      Ar fi o idee buna sa fii sceptic, si sa iti numai ce ti se pare bun, si sa verifici intotdeauna cu Biblia totul. Inclusiv blogul meu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s