personal, scrieri

Suspinand

De cand am aflat suntem tristi. Suntem tristi pentru ca ai plecat si nu iti vom mai auzi niciodata veselia si incurajarile. Pentru ca intrumarile si zambetele tale nu mai sunt in mijlocul nostru,

Suntem tristi peentru ca acum ne separa vrmelnicia vietii si pentru ca stim ce Om si slujitor am pierdut in tine, draga frate.

Cristi Tepes
Martie, 2013 – Marsul pentru viata, Bucuresti

Suntem tristi pentru ca nu iti vom mai auzi vocea: nici la televizor, nici la radio, nici in cantare. Pentru ca indrumarea ta plina de dragioste si entuziasm, care a ghidat o generatie, poate chiar doua – la Dacian, a amutit.

Pentru ca intr-o lume a alergarilor solitare, tu ai fost un mentor neobosit.

Suspinam pentru ca Romaniei ii e dor de tine. Romaniei care a avut in tine marturia unei credinte pline de bucurie, de speranta si a unei alergari neobosite.

Cristi, draga, te iubim. Si ne va fi dor de tine pana la revedere. Unii te vor cauta printre cartile din Rai, altii pur si simplu sunt prea debusolati ca sa se gandeasca la re-INTALNIRE.

Cu toate astea, pana si in ramas-bun tu tot spre asta ne indrepti:

Citesti sutele de mesaje ale oamenilor pe care prezenta ta aici i-a atins si imi dau seama ce existenta mica am. Si cat de mult as vrea sa seman mai tare cu tine, pentru ca tu, dragul nostru frate…ai semanat asa de mult cu Hristos!

Astept cu nerabdare cerul, si cu inima stransa si ma rog sa avem taria, determinarea si dragostea sa dovedim ca am fost prietenii tai si urmasi al lui Christos.

Ma rog pentru ai tai. Sa le aline Domnezeu durerea. Sa le stearga lacrimile si sa fie cu ei pana la ultimul suspin. Sa ajuti, Doamne Biserica sa se dovedeasca vrednica de Tine, prin ajutorul oferit familiei.

Amin

Au mai scris si: Danut, Petru Lascau, Daniel Branzai, artzar.

Lasă un comentariu